Violeta de Parma își păstrează frunzișul pe parcursul întregului an, iar în condiții bune de întreținere poate înflori continuu, oferind bucurie și frumusețe privitorului.
Are o talie redusă, ceea ce o face ideală pentru locuri pe care alte plante nu ar putea să le ocupe cu ușurință, iar faptul că la înflorire se acoperă aproape complet cu flori o face deosebită.
Preferă locurile luminoase din casă, dar nu îi place lumina solară directă. Dacă aveți la dispoziție o fereastră cu expoziție nordică, violeta se va descurca de minune.
Udările se fac de așa natură încât solul din ghiveci să se usuce parțial la suprafață, întrucât planta nu agreează stagnarea apei în vas. Nu are un ritm de creștere rapid, dar înrădăcinarea butașilor de frunză atunci când efectuăm înmulțirea vegetativă se petrece relativ repede, de ordinul săptămânilor.
Pentru obținerea unor noi plante se pot folosi frunze cu codițele detașate de planta mama, așezate într-un strat de câțiva centimetri de nisip sau perlit. Substratul de înrădăcinare trebuie menținut umed pentru a permite formarea și dezvoltarea rădăcinilor. De asemenea, se pot pune la înrădăcinat și în vase cu apă în așa fel încât atât codița, cât și chiar o porțiune mică din frunză să stea în apă.
Apa trebuie schimbată des, astfel încât să nu se formeze depuneri pe pereții vasului și să nu permită frunzei să se deterioreze. Ideal este ca transplantarea să se facă anual, primăvara, într-un vas cu 2-3 cm mai mare în diametru decât vasul inițial.
Sursă foto: www.pinterest.com
