Septembrie e o luna in care se poate continua taierea in verde a pomilor. Scopul acesteia este de a reduce ramurile crescute in exces, provocand astfel stimularea ramurilor de rod ce vor face fructe in anul urmator. Un alt scop al acestor taieri este luminarea mijlocului coroanei. Este bine stiut ca, fara o insorire corespunzatoare, mugurii de rod nu apar. Pentru a nu ajunge in aceasta situatie, se taie majoritatea crengilor crescute spre interiorul coroanei, mai ales cele vegetative, care nu poarta rod. Cum le recunoasteti? Sunt subtiri si lungi, ca si mugurii care apar pe ele (spre deosebire de mugurii de rod, care sunt scurti si bombati). Aveti grija sa dezinfectati permanent foarfeca de taiere (ideal ar fi dupa fiecare pom), iar dupa ce ati terminat intreaga livada, stropiti cu un pesticid pe baza de sulfat de cupru, apoi vopsiti ranile produse pomilor, macar cele mai mari. In acesta luna se pot aplica taieri si altor plante, de pilda iederii, daca a crescut prea mult, sau gardului viu din tuia.
Plantarea bulbilor si a florilor
Se pot pune in pamant bulboasele care vor inflori in primavara urmatoare: narcise, lalele, ghiocei, condurasi etc. In prealabil trebuie sa sapati si sa maruntiti bine solul, apoi sa-l fertilizati. Dupa ce plantati bulbii, bateti usor pamantul, pentru ca ploaia sa nu-i dea afara. De asemenea, in aceasta perioada se vor inradacina plantele care infloresc toamna, tufanica si crizantemele, in principal. Veti cauta sa le plantati la vedere, in general de-a lungul aleilor de acces, imprejurul foisorului de gradina etc. In gropile pe care le-ati pregatit pentru ele puneti si ceva ingrasamant, preferabil unul organic bine macerat (este exclus baligarul proaspat, acesta arde radacinile!). Ganditi-va bine la locul de plantare, deoarece majoritatea plantelor cu inflorire autumnala sunt perene. Daca vreti sa vedeti flori si iarna, plantati varza ornamentala (rezista excelent la ger si aproape si la frig).
Scoaterea tuberculilor
In septembrie, in general, se scot tuberculii plantelor ce au inflorit de-a lungul anului. Canna este un bun exemplu. Daca vremea se inrautateste, daca pare sa se lase frigul, ea trebuie neaparat scoasa din pamant, chiar daca mai are flori. Dati deoparte eventualii tuberculi deteriorati sau atacati de daunatori. Tuberculii vor fi scuturati de pamant, inveliti in hartie de ziar si pusi intr-o ladita de pamant, intr-un singur strat. Depozitarea se face in locuri ferite de inghet si nu prea umede, de pilda in pivnita. De asemenea, trebuie scosi tuberculii de begonie si tratati in acelasi fel cu aceia de Canna. Faceti acelasi lucru si daliilor, calcandu-va pe inima si renuntand la ultimele ei flori, daca vremea se inaspreste. Daca vi se pare ca si octombrie va fi o luna buna, ii mai puteti lasa, fara sa va ingrijorati de soarta lor.
Insamantarea sau refacerea peluzei
Daca vreti sa insamantati gazon, septembrie e o luna foarte buna. Pregatiti cu grija terenul, inainte de toate. Sapati-l adanc, fertilizati-l cu ingrasamant organic bine macerat, apoi mai sapati-l o data. Indepartati toate pietrele sau pietricelele descoperite in brazda si greblati-l cu grija; scoateti cu atentie toate radacinile de buruieni. Apoi tasati pamantul; daca nu aveti un instrument anume, puteti calca solul, cat mai uniform, avand grija sa nu lasati urme cu calcaiele. Apoi aruncati samanta, cu atentie; dozarea semintelor pe unitatea de teren este trecuta pe cutie, dar dvs. ati putea-o depasi, daca vreti sa fiti siguri ca gazonul va fi des. Cand toata samanta este imprastiata, mai tasati o data terenul, pentru a fi siguri ca ati inglobat-o corespunzator, apoi udati-o bine, cu apa fin pulverizata. Timp de zece zile ingrijiti-va ca peluza sa fie constant udata, pentru a asigura o germinatie cat mai buna. Daca aveti deja o peluza, dar constatati ca sunt zone in care iarba lipseste, scarmati pamantul in acele zone, maruntiti-l bine, puneti samanta si udati.
Culesul strugurilor
Septembrie este luna tulburelului. In luna asta se intra in vie cu mana goala si se iese cu cosul plin. Cum procedati? Intai de toate, cand strugurii incep sa dea in parg, incercati sa-i protejati de atacul pasarilor pofticioase; ciorile si graurii sunt vietuitoare care cred ca au acelasi drept asupra viei ca si dvs., deci pregatiti-va sa va sustineti drepturile. Puneti sperietori in vie, lasati un caine rau de gura sa zburde liber printre randuri (dar admonestati-l daca el insusi tinde sa manance boabe) sau, si mai bine, inveliti strugurii, macar pe cei la care tineti mai mult, in tifon – acesta ii protejeaza si de grauri, si de viespi. Iesiti la cules atunci cand majoritatea strugurilor sunt copti; daca va grabiti, veti avea acrituri in cos, daca intarziati, va alegeti doar cu pseudo-stafide. Nu rupeti niciodata ciorchinii cu mana, caci aveti sanse mari sa rupeti si din joarda viei, iar acest lucru o va face foarte sensibila la ger. Folositi, prin urmare, o foarfeca de taiat via, pe care, pentru comoditate, v-ati putea-o lega de mana, cu o ata. Cu strugurii purtati-va dupa planul pe care il aveti: daca sunt pentru must, nu va ingrijiti cum ii aruncati in cos. Daca, insa, sunt soiuri pentru stafide, aveti mare grija sa nu striviti boabele, iar imediat dupa ce i-ati cules puneti-i la uscat, intr-un singur strat, in plin soare si protejati de atacul viespilor cu ajutorul unui tifon.
