In cele ce urmeaza va prezentam gradina in stil francez, care s-a dezvoltat ca urmare a influentelor din perioada Renasterii si care se poate adapta si pentru infrumusetarea locuintelor moderne. Astfel, au fost adoptate si recreate principiile simetriei si ale organizarii arhitecturale a spatiului, utilizarea vegetatiei tunse, dar si prezenta sculpturilor.
Daca pentru proiectele de case romanii apeleaza fara ezitare la arhitecti, atunci cand vine vorba despre gradini cei mai multi prefera sa se descurce de unii singuri. Fie ca o fac din motive financiare, fie ca pur si simplu nu inteleg ca o gradina nu inseamna doar sa plantezi la intamplare flori si copaci, rezultatul este acelasi: o harababura totala.
Asadar, daca vreti sa va invidieze toti vecinii pentru gradina dumneavoastra, e musai sa apelati la un inginer peisagist. Fara doar si poate, acesta va lua cea mai buna decizie, in functie de spatiul disponibil, de tipul casei si de preferintele proprietarului.
Principiile gradinii in stil francez
• Existenta unui plan geometric care foloseste cele mai recente descoperiri in materie de perspectiva si optica;
• Casa trebuie sa aiba o terasa care sa ofere o priveliste de ansamblu asupra gradinii;
• Toate plantele sunt “supuse”, asezate dupa bunul plac al omului, care dovedeste astfel ca detine controlul asupra naturii. Copacii sunt plantati in linie dreapta, tunsi cu atentie si au toti aceeasi inaltime;
• Casa serveste, in acelasi timp, drept punct central si ornament al gradinii. Niciun copac nu este plantat aproape de casa;
• Un ax central, perpendicular pe fatada casei, pe partea opusa intrarii principale, in jurul caruia este definit simetric intregul ansamblu; acesta poate fi o portiune de iarba sau un bazin cu apa strajuit de copaci. Axul principal se incruciseaza cu una sau mai multe perspective perpendiculare si cu alei;
• Forme foarte bine conturate, structuri riguroase organizate prin intermediul plantelor, precum si o delimitare clara a gazonului de restul texturilor – toate confera spatiului eleganta si claritate;
• Cele mai elaborate portiuni – patrate, ovale, circulare sau cilindrice – sunt asezate intr-o ordine geometrica regulata, aproape de casa, pentru a completa arhitectura acesteia;
• Portiunile din apropierea casei sunt pline cu asa-zisele „broderii”, care, cu ajutorul unui gard verde cu o inaltime mica, a nisipului sau a florilor colorate, a caramizilor ori a pietrisului, incep sa semene cu un covor;
• In partea gradinii care se afla mai departe de casa, aceste broderii sunt inlocuite de portiuni mai putin incarcate, eventual iarba sau ochiuri de apa. In spatele acestora sunt create cranguri mici de copaci care au rolul de a face diferenta intre gradina propriu-zisa si copacii din parc;
• Ochiurile de apa – canale sau bazine – servesc drept oglinzi, dublând suprafata casei sau a copacilor;
• Gradina este animata de sculpturi ce infatiseaza, de obicei, personaje mitologice, care fie subliniaza, fie intrerup, din când in când, perspectivele si marcheaza intersectiile axelor. Acelasi rol il au si cascadele si fântânile. Designerii gradinilor in stil francez se considerau un fel de arhitecti care, pur si simplu, extindeau spatiul cladirii cu spatiul exterior si ordonau natura conform regulilor geometriei, opticii si perspectivei. Gradinile erau create ca si cladirile,
cu o succesiune de camere, prin care vizitatorul putea trece urmând o ruta prestabilita. Designerii foloseau termeni specifici arhitecturii, astfel incât se refereau la spatii ca la “sali” sau “camere”. “Peretii” erau compusi din gard viu si existau “scari” din apa. Pe pamânt erau “covoare” de iarba, impodobite cu plante, iar copacii reprezentau “perdelele”. La fel cum arhitectii se ocupau ca o cladire sa aiba apa curenta, inginerii peisagisti elaborau sisteme hidraulice pentru a asigura necesarul de apa pentru fantani si pentru bazinele gradinii. Bazinele lungi pline cu apa inlocuiau oglinzile, iar apa din fantani tinea loc de candelabre.
• Casa trebuie sa aiba o terasa care sa ofere o priveliste de ansamblu asupra gradinii;
• Toate plantele sunt “supuse”, asezate dupa bunul plac al omului, care dovedeste astfel ca detine controlul asupra naturii. Copacii sunt plantati in linie dreapta, tunsi cu atentie si au toti aceeasi inaltime;
Prima gradina in stil francez importanta a fost cea a Castelului Vaux le Vicomte, creata de André Le Nôtre. Pentru prima data, castelul si gradina formau un tot unitar. Gradina in stil francez a atins apogeul in secolul al XVII-lea, când au fost create Gradinile de la Versailles, al caror design a fost realizat de inginerul peisagist André Le Nôtre in perioada 1662-1700 pentru Lodovic al XIV-lea. Acestea erau cele mai mari gradini din lume, ocupând nu mai putin de 15.000 de hectare.
Material reazlizat cu sprijinul
S.C. Funny Flower SRL,
Inginer Peisagist Carmen Bejan,
Tel. 0724.619.939
