Arnica este o plantă medicinală cu denumirea științifică Arnica montana, care este folosită ca ingredient principal în numeroase remedii naturiste. Arnica este o plantă recunoscută pentru proprietățile sale antiinflamatorii, analgezice și de calmare a sistemului muscular. Arnica Montana este cel mai vândut medicament homeopat, la nivel mondial.
Descriere
Arnica (Arnica montana L.) este o specie de plante din genul Arnica, familia Asteraceae (Compositae), ce crește în regiunile de munte, împodobind pășunile cu florile ei galbene-aurii. Popular se mai numește: podbal de munte, carul-pădurilor, cujdă sau carul-zânelor.
De la această plantă se folosesc florile – flores arnicae – mai rar planta întreagă și chiar rădăcina. Începând cu secolul al VI-lea, a fost utilizată pentru proprietățile sale calmante. Florile conțin ulei volatil, colina, alcooli triterpenici, substanțe colorante de natură carotinoidică. Din florile acestei plante se prepară un ceai care se folosește sub formă de gargară în laringită.
Unde se găsește Arnica montana?
Arnica este răspândită în Europa, Asia și în zonele temperate ale Americii de Nord. Există circa opt varietăți ale plantei. Cresc de regulă în sol nisipos și pietros în zone deluroase, dar și pe pajiștile muntoase cu mult soare, dar până la o altitudine maximă de 2500 de metri.
Planta este formată dintr-o tulpină aeriană simplă de 10–40 cm pe care sunt dispuse opus frunzele și ramurile. Tulpina se termină cu o inflorescență de culoare galben-portocalie de 4–6 cm, mijlocul având o tentă cenușie. Florile sunt înconjurate pe margini de peri aspri și lucioși. De la plantă se recoltează florile care se folosesc la prepararea uleiurilor, tincturilor și unguentelor. Fructele sunt achene păroase cu papus. Florile se culeg în iunie şi iulie, Arnica este o plantă estivală pe care o putem găsi până în august pentru înfloririle tardive.
Indicații terapeutice
Proprietățile terapeutice ale florii de Arnica au fost recunoscute începând cu secolul al VI-lea. Însă, abia în secolul XII devine cunoscută și începe să fie utilizată în farmacia tradițională.
Indicațiile terapeutice pentru utilizare arnicăi sunt fracturile, contuziile, entorsele, rănile, ulcerul varicos, accidentele vasculare, semiparezele, deficiențele imunitare, insomniile, stări de teamă, palpitațiile cardiace, cancerul de piele cu leziuni întinse, tumorile abdominale, angina pectorală și ischemia cardiacă.
Rețetă
Din florile de arnică se prepară o tinctură care, diluată cu apă, în proporție de 10-20 g la 100 ml apă, se utilizează ca pansament, antiseptic și cicatrizant al rănilor. În amestec cu apă de plumb această tinctură are proprietatea de a decongestiona umflăturile și loviturile. La un litru de apă de plumb se pun 100 g tinctură, cu care se fac comprese ce se aplică pe locurile umflate sau lovite. Infuzia 4%, sub formă de comprese, înviorează tenurile palide.
Cu avizul medicului se pot folosi intern, ca stimulent nervin, 25-50 picături de tinctură (care se procură de la farmacie), dimineața și seara, în amestec cu apă îndulcită, cu zahăr sau ceai. În general, nu se recomandă a se lua intern, deoarece provoacă gastro-enterite, crește tensiunea arterială, iar în cantități prea mari, paralizează centrii nervoși.
Utilizări
Arnica montana conține numeroși compuși chimici, cei mai importanți sunt heledin, flavonoizi și polizaharide. Acești trei compuși pot reduce tumefacțiile, contuziile, echimozele, dar și durerea şi inflamarea asociate leziunilor țesuturilor moi ca urmare a procedurilor din chirurgie.
Generații de ghizi montani elvețieni au mestecat frunze de arnica pentru a preveni oboseala indusă de alpinism, iar florile au fost folosite drept comprese pentru entorse, vânătăi și calmarea inflamației provocată de mușcăturile de insecte.
Arnica poate fi utilizată pentru tratarea sau ameliorarea următoarelor afecțiuni sau stări patologice:
Edeme dureroase
Vânătăi
Hematoame
Furunculoză
Gingivite
Luxații
Contuzii
Entorse
Flebite
Reumatism articular acut
Dureri articulare
Inflamații apărute în urma înțepăturii de insectă
Hemoragii uterine
Indigestie
Căderea părului din cauza stresului psihic
Afecțiuni cardiovasculare (angină pectorală, miocardită, insuficiență cardiacă)
Afecțiuni inflamatorii ale mucoasei bucale
Afecțiuni inflamatorii ale mucoasei faringiene.
