Intregul cartier a fost construit in perioada dintre cele doua razboaie si poarta amprenta stilului interbelic: constructii cu doua etaje, cu ferestre generoase si acoperisuri in panta.
Imobilul de pe strada Franzelarilor, construit in anul 1928, a fost conceput ca spatiu de locuit pentru o singura familie. Pana de curand, podul vechi, intunecos al casei nu era izolat termic, fiind folosit ca spatiu de depozitare, singura sursa de lumina si ventilatie provenind de la un mic luminator.
Punctul de plecare pentru realizarea proiectului de renovare a fost dat de “dorinta de renovare a unui spatiu nefolosit, situat la ultimul nivel al casei, si de amenajare a unei locuinte individuale, tinereasca si extrem de practica, la mansarda”, dupa cum sustine proprietara imobilului.
Proiectul de amenajare este o imbinare intre clasic si modern, dintre vechi si nou, proprietara optand pentru deschiderea campului vizual, comunicarea nemijlocita intre spatiile cu functiuni diverse, beneficiind de flexibiltatea oferita de spatiul de sub acoperis.
Compartimentarea mansardei a fost realizata astfel incat primul nivel sa gazduiasca zona de zi, o zona de primire a oaspetilor, iar al doilea nivel sa fie rezervat spatiului intim al proprietarilor. Comunicarea dintre cele doua nivele ale mansardei s-a realizat prin proiectarea unor cai de acces, atat fizic, cat si vizual.
Noul univers se contureaza in jurul unui element vertical central, pastrat din vechea constructie, un cos de fum care aduce o pata de culoare, inviorand spatiul. Acest element vertical reflecta lumina naturala, disipand-o in nuante variate de rosu in toate colturile casei. Datorita combinatiilor diferite de ferestre de mansarda VELUX, lumina naturala patrunde in interior in orice moment al zilei, din diferite unghiuri, spatiul fiind mereu transformat si reimprospatat de jocul luminii, pe masura ce soarele calatoreste spre apus.
Pentru a pastra farmecul vechi al cladirii si al Bucurestiului de odinioara, grinzile aparente au fost reconditionate, pastrandu-se aspectul lor original. Podeaua noua din lemn echilibreaza estetic imaginea elementelor structurale vechi ale locuintei, amplificand totodata nota de confort si caldura a spatiului. Proprietara a optat pentru o combinatie de culori deschise, albul peretilor completandu-se cu variatele nuante de bej ale lemnului.
Intregul proiect se evidentiaza printr-o eleganta aparte. Combinatiile de texturi, variatiile de culori ale fibrei lemnoase, reflexia luminii naturale dar si a nuantelor revigorante de rosu, deschiderea spatiului, jocul de volumetrii impreuna cu aspectul original, clasic, al grinzilor aparente, ne indeamna sa visam si sa ne imaginam posibilitati nenumarate de amenajare a podului nostru in spatii cel putin la fel de reusite.
