Azi construim pas cu pas un cos de fum traditional, din caramida.
Nu exista casa care sa nu aiba… fumuri. Orice sistem de incalzire care functioneaza prin consumul unui combustibil solid sau lichid produce fum, care trebuie evacuat in exteriorul casei. Acest rol ii revine cosului, obiect departe de a fi un accesoriu neimportant. Un cos prost construit nu va avea tiraj bun, deci fumul ar putea parasi cu greu centrala termica sau, si mai rau, ar putea sa umple spatiul interior al casei. Nu mai vorbim despre pericolul de incendiu!
Mesterul Nicolae Helerea ne va invata azi cum se face un cos de fum ca la carte, cu care ne putem mandri. Ca exemplu vom studia un cos construit de dumnealui pentru o casa cu etaj. Segmentul de cos inclus in parter a fost terminat, azi ne ocupam de partea aflata la etaj. Deci, baza cosului pe care invatam azi meserie va fi placa de beton de peste parter.
Sa trecem la treaba si sa pornim cu inceputul! Inainte de toate, trebuie sa udam bine caramizile din care va fi construit cosul. Cel mai bine e sa le scufundam complet in apa, timp de zece minute. De ce facem asta? Caramida este un material poros, care absoarbe apa. Daca nu e udata in prealabil, va extrage apa din adezivul cu care va fi montata, deci adezivul se va usca mult mai repede decat este cazul, iar calitatea imbinarilor va fi defectuoasa. Este unul dintre motivele pentru care apar crapaturile in zidarie!
Dimensiuni importante
Gaura de trecere prin plafon, de la parter la etaj: 20 cm in diametru. Hornul are sectiune patrata. Latura exterioara masoara 50 cm, iar latura interioara 25 cm.
Intretesarea caramizilor
La aceasta lucrare si, in general, la orice alta lucrare de zidarie in caramizi, trebuie sa avem grija ca rosturile dintre caramizile de pe mai multe randuri suprapuse sa nu fie coliniare, sa nu se afle pe aceeasi dreapta. Al doilea rand de caramizi are rosturile decalate fata de primul rand, al treilea fata de al doilea etc. In acest fel crestem rezistenta zidariei si ingreunam mult formarea fisurilor. Trebuie sa fim atenti si la grosimea rosturilor: 1.2-1.5 cm cele de pe orizontala, 1 cm cele de pe verticala.
Punem un strat de adeziv pe placa, in grosime maxima de 1.5 cm. Incercam sa facem acest strat cat mai uniform, intr-o grosime constanta. Peste adeziv asezam primul rand de caramizi, care va functiona ca un cadru pentru intregul cos. Atentie, cum pornim asa continuam, deci trebuie sa pornim bine: masuram unghiurile cu echerul, iar planurile orizontal/ vertical cu o nivela cu bula.
Incepand cu randul 4 de caramizi, la partea din spate a cosului vom folosi si cate o caramida taiata pe lungime. In loc sa punem o caramida pe latura, o taiem pe din doua si punem jumatate. Motivul? Vrem sa prindem cosul de peretele casei si o vom face folosindu-ne de aceste goluri create.
Rezistenta cosului este mult sporita daca il integram in perete, decat daca il lasam de unul singur. Din acelasi motiv prindem cosul in centura de beton cu care se incheie zidurile casei. Pentru a realiza aceasta prindere, calculam cu precizie unde va fi pozitionata centura de beton, si cream o nisa in peretele cosului, lata cat doua caramizi.
Continuam zidirea caramizilor cu rabdare si multa atentie. Avem grija mare sa folosim permanent echerul si bula. Si, cand e vorba de rosturi, nu suntem selectivi. Ne intereseaza nu doar rosturile de la exteriorul cosului ci, in cel putin aceeasi masura, si cele de la interiorul lui. Daca punem adeziv prea mult si el se scurge dintre caramizi, fumul se va aduna pe el, iar curatirea interioara a cosului va fi dificila, deoarece uneltele cosarului se vor agata in aceste surplusuri de adeziv.
Din acest motiv, in permanenta avem grija sa finisam bine si rosturile interioare, cel mai tarziu la trei, patru randuri de caramizi. In ceea ce priveste rosturile exterioare, pe ele le vom finisa la aproximativ doua ore de la zidire, cand mortarul nu se mai prinde de peria de curatat. Dupa ce finisam cu peria de sarma, netezim cu o pensula inmuiata in apa, pentru a astupa eventualele fisuri aparute. Iar finisarea definitiva o facem cu un burete, pe care il inmuiem si curatam permanent in apa.
Acum e momentul sa facem un acoperis impotriva intemperiilor. Taiem pe din doua sase caramizi, pentru a obtine douasprezece bucati mai mici. Pe fiecare colt al cosului zidim cate trei. Am facut, deci, suportii acoperisului. Dar acoperisul propriu-zis cum il facem? Foarte simplu. Cumparam o placa din piatra de grosime convenabila (in jur de 4 cm). In locul in care aceasta intra in contact cu stalpisorii din caramida, facem niste santuri mici in piatra, cu ajutorul unui polizor dotat cu disc corespunzator. Acest lucru va creste aderenta pietrei. Bun, acum nu ne ramane decat sa fixam adeziv pe caramizi si sa asezam piatra pe pozitie.
Ei bine, am cam terminat construirea cosului. Ne dam trei pasi inapoi si ne admiram frumoasa opera. Am lucrat bine, deci meritam laude si.. o bere!
Text: Dan Mazilu
Foto: Nicolae Helerea
Articol preluat din revista Casa Mea si realizat cu sprijinul dlui Nicolae Helerea, http://piatrasilemn.ro
