Florile de sânziene sunt flori sălbatice, perene, care înfloresc indiferent cum este vrema, la finele lui iunie. Se spune că în ziua de 24 iunie, toate florile de sânziene înfloresc pentru că Ielele dansează noaptea în jurul lor.
Înflorirea lor depinde în principal de lumina soarelui, plantele având nevoie de toată lumina zilelor lungi de iunie pentru a se deschise în toată splendoarea lor. Sânzienele galbene (Galium Verum) sunt răspândite în toată ţara și mai sunt cunoscute și sub numele de Drăgaica, Floarea lui Sântion, Închegătoare, Sanjuane.
Sânzienele galbene reprezintă o plantă erbacee perenă, ce creşte în fânețe, tufişuri, la marginea pădurilor, pe marginea drumurilor, de-a lungul căilor ferate de la câmpie până la munte. Tulpina este înaltă de 30-100cm, frunzele sunt foarte subțiri, liniare, ascuțite, verticale, dispuse câte 8-12 la un nod. Florile sunt mici galben-aurii, cu 4 petale, dispuse în panicule terminale, având perioada de înflorire din mai până în septembrie.
În scop terapeutic se folosește partea aeriană a plantei recoltată în timpul înfloririi, se taie la 5 cm de sol şi se usucă la umbră, de preferință în poduri și mansarde acoperite cu tablă. Potențialul curativ al plantelor proaspete este substanțial mai mare, mai ales în cazul bolilor grave.
Compoziție chimică: glicozizi flavonici (luteolină, quercetină), antrachinone (coloranți galbeni şi roșii), taninuri, acizi organici, saponine, enzime de închegare a laptelui și săruri minerale, flavonoide, iridoide, acid citric, substanțe minerale, enzime.
Este o plantă plăcut mirositoare, cu flori mici, galben aurii, care răspândesc în jur o mireasmă puternică de miere. Este considerată simbol al Soarelui, luminii, vieții. Datorită saponinelor şi unei enzime foarte valoroase, drăgaica este unică. În vechime, oamenii o considerau o floare magică, deoarece infuzia din această plantă uşura naşterea.
Perioada de maxima inflorire este în perioada solstițiului de vară, în apropierea sărbătorii Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul (24 iunie). În cursul zilei de Sânziene, florile legate în coroniţe sub formă de cruce erau duse la biserică, pentru a fi sfinţite.
Preparatele din sânzienele galbene sunt recomandate în boli cutanate (răni, furuncule, pecingine, acnee, psoriazis), erupţii tegumentare.
Forme de utilizare:
– suc proaspăt din plantă de sânziene, spălată şi trecută prin extractor, care se picură pe plăgi cutanate, lăsând să se usuce treptat;
– decoct din 60-100 g de planta uscată şi mărunţită la un litru de apă; se face infuzie – se strecoară şi se foloseşte sub formă de băi locale sau spălături în diferite afecţiuni ale pielii (pecingine, acnee, ulceraţii vechi) şi în reumatism.
Semințele de sânziană prăjite și măcinate se folosesc pentru prepararea unei băuturi energizante calde, asemănătoare cafelei.
Vârfurile înflorite se pun la macerat pentru obținerea unei băuturi răcoritoare, la fel ca florile de soc, sau pentru aromatizarea unor spirtoase. În Danemarca există o băutură numită bjæsk, preparată în acest fel.
Zeama obținută din zdrobirea plantei era folosită pe vremuri ca enzimă vegetală pentru coagularea laptelui, în procesul obținerii produselor lactate.
Acțiune farmacologică:
- detoxifiantă la nivelul ficatului, pancreasului, rinichilor;
- analgezică, ușor sedativă;
- antiinflamatoare şi diuretică (datorită flavonoidelor);
- cicatrizantă, datorită taninurilor, antispastică, depurativă, cicatrizantă, coleretică (stimuleaza eliminarea bilei din vezica biliară);
- colagogă (stimulează secreția hepatică de bilă);
- afrodisiacă;
- sânzienele sunt recunoscute pentru acțiunea de echilibrare a funcției tiroidiene;
- echilibrează funcția tiroidiană;
- sudorifică (cu mărirea secreției glandelor sudoripare);
- astringentă;
- hemostatică;
- vulnerară (cu grăbirea vindecării rănilor externe şi interne);
- calmantă și antispastică în afecțiunile neurovegetative.
Plantele cu virtuți miraculoase
Există trei tipuri de plante cu denumirea de sânziană. Fac parte din aceeași familie numită Rubiaceae și același gen numit Galium:
- Galium verum – Sânziana galbenă sau Drăgaica
- Galium aparine – Lipicioasă pentru că se agăța și se sprijină pe alte plante.
- Galium mollugo – Sânziana albă (este o plantă erbacee cu frunze lanceolate dispuse în formă de rozetă și cu flori albe)
Sânzienele albe sunt cunoscute prin multiple proprietăţi terapeutice: diuretice, antispastice, antireumatice şi afrodisiace, ceea ce le dau eficacitate în diferite afecţiuni, cum ar fi: tulburări circulatorii, gută, icter, pleurezie, poliartroze şi reumatisme cronice.
Toate florile amintite sunt aproape identice în puterea lor vindecătoare.
