Cand ma gandesc la copilarie, nu am cum sa nu imi amintesc mireasma din bucataria bunicii, care ma astepta de fiecare data cu o placinta proaspat scoasa din cuptorul de lut.
Istoria placintei
Primele placinte, numite „sicrie”, erau preparate din carne condimentata invelita intr-o crusta de aluat. Placintele deschise (fara capac de aluat) erau denumite „capcane”. Originile placintelor pot fi urmarite usor pana in Egiptul Antic. Brutarii faraonului incorporau nuci, miere si fructe in aluatul de paine, ceea ce era o forma primitiva de patiserie. Dupa aceea, istoricii cred ca grecii sunt cei care ar fi inventat aluatul de placinta. Pe atunci, aluatul era o pasta rezultata din amestecul de faina si apa, care avea rolul de vas in care era gatita carnea. Romanii au preluat de la greci reteta placintei si au diversificat-o. De asemenea, budincile romane semanau foarte mult cu placintele. Romanii au raspandit delicioasele placinte in toata Europa, fiecare tinut adaptand reteta dupa ingredientele disponibile si dupa obiceiurile locului.
Ingrediente:
faina (cat cuprinde)
2 cani de apa calduta
5 linguri de untura (se poate inlocui si cu unt)
un cubulet drojdie
600 grame branza dulce de vaca
6 oua de casa
esenta de rom
zahar pudra
sare
Modul de preparare:
Se face un aluat din faina, drojdie, apa, trei linguri de untura si un praf de sare. Secretul este sa puneti faina cat cuprinde, dar sa aveti grija ca aluatul sa se mentina elastic. Separat, intr-un vas se amesteca branza de vaci impreuna cu ouale, esenta de rom si un praf de sare. Bunica nu va adauga niciodata zahar in compozitie pentru ca nepotii sunt foarte mofturosi si s-ar putea sa vrea sa serveasca placinta pe post de aperitiv, nu de desert. Dupa ce aveti aluatul si umplutura, impartiti coca in doua parti egale.
Din prima parte de aluat se intinde o foaie foarte subtire. Aveti grija ca foile de placinta sa nu fie lipicioase, de aceea aveti grija sa presarati cu generozitate faina pe suprafata de lucru si pe sucitor. Pe suprafata foii de aluat se pune, din loc in loc, untura si branza, dupa care marginile foii se aduc spre interior. Apoi, aluatul se increteste si se asaza in tava unsa cu untura sau unt.
Dupa ce tava este plina, se adauga, din loc in loc, pe placinta, cate o lingurita de untura sau cate un cub de unt pentru a i se asigura fragezimea. Aprindem cuptorul si timp de 30 de minute lasam placinta la crescut. Placinta se coace la foc domolit timp de 30-40 de minute si este gata cand suprafata s-a rumenit. Dupa ce se mai raceste, aceasta se taie bucatele si se pudreaza cu zahar.
Material publicat in numarul de martie al Revistei Casa Mea.
