Celebrul designer britanic de piscine Anthony Archer-Wills dezvăluie într-un interviu exclusiv pentru cititorii Casa Mea secretele realizării, amenajării şi întreţinerii piscinelor. De la informaţii despre cea mai simplă şi rapidă variantă până la cele mai inovatoare şi spectaculoase proiecte la care a lucrat, dialogul cu Anthony Archer-Wills este cu totul savuros şi plin de sfaturi şi idei interesante.
Ne puteţi descrie cum se face o piscină mică şi simplă, pe care şi-o poate construi oricine?
Minunată întrebare! În primul rând, sapi o groapă şi faci o bordură netedă, care să fie cam la 30 cm sub nivelul solului. Apoi pui pe fundul gropii o izolaţie rezistentă la apă, din cauciuc butilic, pe care o prinzi între două straturi de un material special (din acela care se pune pe şosele), sub asfalt. Va rezista foarte bine şi va proteja membrana flexibilă de cauciuc impermeabil. Pe urmă, pe muchia netedă, aşezi orice doreşti, în funcţie de stilul pe care îl alegi. De exemplu, poţi să pui pietre şi pământ sau poţi să îmbraci muchia în cărămidă ori piatră. Poţi să creezi orice fel de muchie, peste care va trece apa din piscină. Esenţial este să nu se vadă izolaţia impermeabilă şi să utilizezi acelaşi tip de materiale şi sub suprafaţa apei. Iată de ce construieşti bordura asta la aproximativ 30 cm sub suprafaţa solului: fiindcă pe ea poţi veni cu orice finisaje doreşti. Cam asta ar fi tot, pentru o piscină foarte mică. Poţi realiza şi mici ochiuri închise cu piatră, pe care să le umpli cu pământ şi în care să plantezi irişi de apă sau alte flori acvatice. Pe fund poţi planta nuferi sau lotuşi. Aceasta este cea mai simplă şi rapidă modalitate de a amenaja o piscină. Întregul proiect, care poate ieşi extrem de frumos, nu va dura mai mult de o săptămână. Am lucrat aşa ceva şi ştiu.
Care sunt materialele de bază din care se construieşte o piscină?
Dacă o amenajezi în pământ, ai nevoie de argilă compactată – trebuie să o comprimi şi să o nivelezi cu un cilindru „picior de oaie”, cum îi spunem noi. Dacă nu ai o sursă constantă de apă, este necesar să foloseşti o izolaţie bună. Materialul de bază pentru piscinele mari este cauciucul butilic, iar pentru piscinele mai mici – betonul armat. Ai nevoie de beton armat, adică de un beton în care se introduce o armătură din bare de oţel, avân în vedere că, în final, trebuie să obţii o structură integrală, nu ceva dispersat, care riscă să se fisureze.
„Fluctuaţia condiţiilor de la vară la iarnă e cea mai grea încercare pentru piscine.”
Există anumite condiţii speciale, de care trebuie să ţină neapărat cont cei care vor să-şi amenajeze o piscină în curte? Cât de importante sunt detalii ca tipul de sol, suprafaţa disponibilă etc.?
Răspunsul este nu. Poţi să construieşti o piscină oriunde şi, dacă o căptuşeşti cu o membrană impermeabilă, nu vei avea niciodată probleme. Dacă lucrezi cu un strat solid de stâncă, e mai greu de săpat şi, deci, o să te coste mai mulţi bani. În schimb, dacă este vorba despre orice alt tip de sol, nu e o problemă. În zilele noastre, se foloseşte un tip de căptuşeală sintetică, o izolaţie dintr-un cauciuc butilic sau chiar din beton. Aceasta trebuie prevăzută şi cu un sistem de drenare, mai ales dacă ai de-a face cu un sol foarte uscat, dar care uneori se îmbibă foarte tare de apă. Fluctuaţia condiţiilor de la vară la iarnă e cea mai grea încercare pentru piscine. Astfel, dacă ai o piscină naturală, poate să sece pe timpul verii, după care să se îmbibe de umezeală iarna, când, de fapt, nu ai nevoie de aşa ceva. În concluzie, dacă în zona respectivă sunt condiţii meteo imprevizibile, cel mai bine e să apelezi la o izolaţie sub care să instalezi un sistem de drenaj, ca să împiedici apa să se acumuleze sub stratul izolator. În cazul în care ai o argilă bună şi un râuşor sau un pârâiaş care îţi asigură o sursă constantă de apă, sigur că poţi doar să excavezi o groapă, iar piscina se va umple cu apă în mod natural. Asta s-ar numi un iaz natural. În orice altă situaţie însă, trebuie să te gândeşti mai mult la elementele tehnologice – în special dacă apar în zonă fluctuaţii de umiditate de la vară la iarnă.
Ce înseamnă, mai exact, conceptul de „piscină comestibilă”?
Există multe plante comestibile care cresc în apă. Toţi ştim de orez şi, desigur, de castanele de apă, care sunt de două feluri. De asemenea, pot fi mâncate planta de lotus (aproape integral), tuberculii de nuferi, obligeana, măcrişul de baltă (care este cultivat pe scară largă), un soi de ardei de apă… Sunt foarte multe plante acvatice pe care le poţi creşte pentru a le pune pe masă. Poţi căuta online. Vei fi uimit să vezi că există cel puţin 20-30 de specii. Multe plante superbe sunt şi foarte bune de mâncat. De pildă, din lotus poţi consuma nu numai tuberculii, ci şi petalele florilor. Alte specii acvatice comestibile ar mai fi papura, din care poţi valorifica rizomii. De asemenea, există plante ale căror vârfuri şi frunze tinere, fragede pot fi mâncate.
Aveţi piscina mult visată? Un proiect anume pe care v-aţi dori să-l realizaţi? Dacă da, care ar fi acesta?
Îmi place grozav să construiesc peşteri şi grote. Mi se par minunate! Am realizat un proiect în care puteai să mergi prin spatele unei cascade şi intrai într-o peşteră secretă, dar mi-aş dori să fac şi alte lucruri, mai frumoase. Mi-ar plăcea să creez o piscină pentru cineva care face plajă. Aş aşeza în jur nişte stânci superbe, care să coboare spre apă… Aş amenaja un mic drum secret care să şerpuiască până jos, iar când ajungi lângă piscină, să vezi cascade coborând năvalnic de pe stânci. Ai putea să intri pe furiş în spatele unei cascade şi ai găsi înăuntru un labirint de peşteri şi mici tuneluri, care sunt foarte iubite de copii. Aş construi mai multe tuneluri şi sub suprafaţa apei, ca să poţi să faci scufundări, să înoţi prin ele şi să ieşi tot în peşteră. Aş crea un labirint total de rocă, cu plante agăţătoare superbe pe margini şi cascade vijelioase. Ar fi un fel de Utopie minunată şi secretă.
Când aţi decis că vreţi să începeţi să faceţi aceste piscine atât de frumoase?
Prima piscină am făcut-o la începutul anilor 1960, deci pot să spun că, de 50 de ani, tot construiesc piscine. Consider că apa şi plantele acvatice sunt ceva magic, iar când mă aflu în preajma lor, mă simt energizat şi optimist. Am început să amenajez piscine mai mult ca un hobby, dar, tot fiind rugat de oameni să le fac aşa ceva, treptat, mi-am făcut din asta o afacere care s-a extins. În Anglia aveam la un moment dat o echipă de 15 oameni pe care îi coordonam. Apoi am început să lucrez la alt nivel: am realizat proiecte în multe ţări din Europa, dar şi în America de Sud şi Statele Unite.
Care a fost cea mai extravagantă comandă la care aţi lucrat?
Am avut un proiect la care am lucrat timp de 10 ani. A costat zeci de milioane de dolari, iar unele dintre stâncile pe care le-am folosit cântăreau peste 200 de tone. Un proiect uimitor, cu cascade uriaşe, iazuri, ochiuri de apă mai mici şi cursuri de apă curgătoare. Se întindea pe aproximativ 40 de hectare. Cred că ăsta a fost cel mai extravagant proiect la care am lucrat vreodată. Se află în New York, în statul New York.
Aţi creat vreodată piscine pentru vedete? Cum arată?
Îmi e greu să vă descriu piscinele vedetelor, fiindcă sunt proprietăţi particulare, însă am avut onoarea să lucrez pentru Ducele de Bedford, Sir Elton John, Sir Lawrence Olivier şi multe alte vedete de film. Dar nu ar fi potrivit să vorbesc aici despre cum arată piscinele lor. Sunt convins că înţelegeţi că aceste persoane ţin mult la intimitatea lor. Sunt foarte bucuros să vă povestesc despre proiectele mele, dar fără să precizez cărei persoane îi aparţine o anumită lucrare, fiindcă ar fi un gest de indiscreţie.
Aţi refuzat vreodată o comandă?
Unii consideră că am gusturi teribil de proaste. Dacă aceşti clienţi vor să-şi pună păsări flamingo roz, de plastic, şi gnomi de plastic prin toată grădina, e în regulă, dar nu vor apărea niciodată pe website-ul meu. Mi se mai întâmplă uneori ca oamenii să aibă idei pe care eu să le consider deplasate, dar asta se întâmplă rar. De obicei, îi pot face să se răzgândească pe cei mai mulţi dintre ei.
Interviu preluat din revista Casa Mea.
