Factorii de mediu de care trebuie sa dispuna plantele decorative atunci cand sunt asezate in cadrul spatiilor locuite sunt: lumina, apa, aerul, caldura si hrana. Ideal ar fi ca acestia sa corespunda fiecarei specii, intr-un raport optim unul fata de celalalt, in functie de anotimp.
Reactia plantelor la noile conditii oferite poate fi pozitiva – se simt bine, se dezvolta, au culori vesele si proaspete – sau, dimpotriva, nu sunt de acord cu locul in care sunt puse, iar atunci ingalbenesc, sunt lipsite de vlaga, se alungesc, frunzele se micsoreaza, cresterea inceteaza, apar boli si, in final, se distrug.
Lumina
Nevoile fata de lumina difera foarte mult in functie de locul de origine. Speciile care provin din padurile tropicale (ferigi, begonii, filodendroni, ospidistra) sunt obisnuite cu umbra deasa a arborilor si, drept urmare, se feresc de soarele direct, preferand camerele cu lumina filtrata de perdeaua de la fereastra.
Cele mai multe plante de camera iubesc locurile luminoase, dar fara sa fie atinse direct de razele soarelui, mai ales la orele amiezii. Pot suporta 1-2 h de soare direct, care le accentueaza culorile si le face mai frumoase, asa cum e cazul ficusului, dracenei, crotonului.
Cunoscandu-se faptul ca iarna, plantele au nevoie de lumina abundenta, asezarea lor in spatii inchise se va face intotdeauna in locurile cele mai luminoase. Nevoia de lumina a plantelor este demonstrata si de faptul ca varfurile lastarilor se indreapta intotdeauna spre sursa de lumina, fapt pentru care cele mai multe sunt fie inclinate, fie strambe.
Pentru aplanarea acestui inconvenient, uneori se practica in mod eronat rotirea completa a ghiveciului, lucru care nu le prieste plantelor. In schimb, ghiveciul poate fi rotit cate putin, din aproape in aproape, pana la realizarea rotirii cu 180˚. Exista insa cateva specii care nu suporta deloc aceasta metoda, reactionand prin caderea bobocilor, florilor si chiar a frunzelor. Un exemplu foarte cunoscut este cel al cactusului denumit craciunel sau „nu ma deranja”, Zygocactus Truncatus. In mod asemanator se intampla cu florile de la azalee, camelie si gardenie, care nu au pedicele, fiind prinse direct pe lastari si neavand libertate de miscare. Plantele cu flori ornamentale necesita o cantitate mai mare de lumina decat cele cu frunze ornamentale.
Culoarea frunzelor este influentata de lumina. Speciile cu frunzele colorate altfel decat verde necesita mai multa lumina, iar frunzele colorate in verde intens sunt mai tolerante la umbra. Intensitatea luminii de care pot beneficia plantele de camera variaza in functie de anotimp, de orientarea ferestrelor fata de punctele cardinale, de distanta fata de fereastra, de prezenta perdelelor, mobilierului, tapetului de pe pereti etc. De obicei, lumina naturala patrunde in camera prin ferestre, care sunt amplasate, de regula, pe un singur perete.
Ferestrele cu orientare vestica si estica permit pozitionarea cu o buna toleranta a unui numar mare de plante. Ferestrele sudice primesc multa lumina si, odata cu ea, caldura care in timpul zilei poate fi daunatoare prin supraincalzire si suprailuminare.
Lumina venita dinspre nord este suficienta numai unui anumit numar de plante, ceea ce determina folosirea iluminatului artificial pentru crearea conditiilor optime de crestere si dezvoltare.
In plus, odata cu indepartarea de fereastra, are loc o diminuare puternica a luminii. Daca se mai iau in calcul perdelele si mobilierul, care absorb o buna parte din lumina, se ajunge uneori la valori limita pentru plante, de numai 2 m distanta de fereastra. Locurile cele mai intunecate, numite unghiuri moarte, sunt partile laterale ale ferestrei. Intre cele doua unghiuri ale ferestrei pot fi diferente majore. Prin urmare, jumatatea din dreapta a ferestrei orientata spre vest primeste mai multa lumina decat cea din stanga. Situatia este insa inversa in cazul unei ferestre orientate spre sud.
