Stilul peisajer „englezesc” este caracterizat de o structura compozitionala libera, care exclude simetria si in care elementele naturale si cele construite se imbina armonios.
Gradinile de tip „peisajer”, cunoscute si ca „englezesti”, au aparut la inceputul sec. al XVIII-lea in Anglia, avand ca elemente de inspiratie pictura si literatura acelei perioade. Unul dintre initiatorii acestui stil este considerat a fi pictorul si arhitectul Kent, ale carui creatii de parcuri au fost inspirate din picturile de peisaj romantice, pe care le-a transpus in realitate, indiferent de forma neregulata a terenului.
Cum se amenajeaza gradinile englezesti
De cele mai multe ori, solutia de amenajare este adaptata configuratiei naturale a terenului, pentru a sublinia naturaletea locului. De asemenea, tot in ideea mentinerii unui aspect cat se poate de natural si pitoresc, sunt introduse elemente corespunzatoare fiecarui spatiu: implantarea de roci, indulcirea pantelor de teren sau introducerea valonamentelor (movilitelor) de teren.
Elementele cu ochiuri de apa sunt menite sa imite cat de mult posibil iazurile naturale in cadrul amenajarilor. Astfel, de cele mai multe ori, lacurile urmaresc forme sinuoase si neregulate, iar cascadele sunt introduse in zonele cu puternic impact vizual si auditiv, fiind armonizate cu formele terenului si cu dispunerea vegetatiei.
In cadrul acestui stil, o trasatura definitorie o constituie aleile, ale caror trasee sunt sinuoase, neregulate si cu texturi alese special pentru a transmite anumite stari de spirit, pe masura inaintarii in peisaj. in ceea ce priveste vegetatia lemnoasa, aceasta este constituita din grupuri sau exemplare solitare, lasate sa creasca liber, fara a mai urmari modelarea formelor prin tunderi. Nu oricine poate amenaja o gradina englezeasca, existand anumite reguli care trebuie respectate. Amplasarea vegetatiei se face insa organizat, pentru accentuarea anumitor deschideri vizuale sau ghidarea liniilor de perspectiva catre puncte de interes. Totodata, nu este de ignorat principiul varietatii speciilor utilizate. intreaga amenajare este gandita sa ofere privelisti spectaculoase pe toata perioada anului, chiar daca nu sunt utilizate exemplare cu frunzis persistent.
Astfel se realizeaza o structura bine inchegata la nivelul dispunerii vegetatiei, pe principiul variatiei sezoniere, pentru care de cele maimulte ori se executa un plan separat si se studiaza evolutia cromatica a fiecarui exemplar, de la frun zele copacilor pana la fructe si scoarta, pentru toate ano tim purile. in acest fel, peisagistul poate modela si valoriza intregul ansamblu.
In gradinile peisajere, constructiile decorative sunt utilizate mai restrans si intotdeauna in echilibru cu restul peisajului – podetele, pavilioanele si chioscurile care intaresc, de cele mai multe ori, caracterul rustic sau romantic al amenajarii.
Caracteristicile unei gradini peisajere:
• imita natura, interventia gradinarului fiind minima;
• tine cont de armonia culorilor plantelor si evolutia lor in functie de anotimpuri, incepand de la flori si pana la frunzele, fructele si scoarta copacilor;
• iazurile au forme neregulate;
• se folosesc cascade;
• sunt folosite „movilite”, roci, pante, astfel incat terenul sa nu fie complet plan;
• aleile au forme sinuoase.
Material realizat cu sprijinul
S.C. Funny Flower SRL,
Inginer peisagist Carmen Bejan,
Tel. 0724.619.939
