Calatorii

Conacul Apafi din Mălâncrav, tradiţia nobiliară la dispoziţia ospitalităţii

Situat în micuţul şi liniştitul sat Mălâncrav din împrejurimile Sighişoarei, în imediata apropiere a bisericii evanghelice, pe un domeniu cu parc de peste un hectar, Conacul Apafi are o arhitectură impresionantă. Cu o istorie de câteva secole, în timpul cărora a suferit mai multe intervenţii şi renovări, construcţia a fost recent restaurată în mod exemplar, oferind servicii turistice speciale din anul 2007. Arhitectul german Jan Hülsemann a readus clădirea la forma sa din secolul al XVIII-lea, utilizând materiale şi tehnici tradiţionale.

Arhitectura impunătoare este specifică Renaşterii italiene din secolele XV-XVI, având structura principală realizată din coloane şi dintr-o arcadă rotundă mare, continuată cu frontonul baroc simplificat şi cu „pinteni” neoclasici. Amenajarea actuală păstrează decorul nobiliar şi totodată propune funcţiuni la standarde moderne, precum şi un parc reconstituit după fotografiile vechi, oferind o şedere extrem de relaxantă.

Scurt istoric

Princepele Mihaly Apafi, guvernator în Transilvania, a construit la Mălâncrav, împreună cu soţia sa, Clara, conacul, ca reşedinţă de familie. În secolul al XVIII-lea, acesta a fost preluat de familia Bethlen, care i-a modificat forma şi l-a fost renovat de mai multe ori. În 1920, construcţia este vândută bisericii şi comunităţii luterane din sat, iar începând cu anul 1947 este confiscată abuziv de comunişti şi folosită drept cămin cultural până în decembrie 1989.

În 1993, la prima sa vizită în România, prinţul Charles ajunge şi la Mălâncrav şi află povestea conacului. În 2002, Fundaţia „Mihai Eminescu” ajută comunitatea luterană să revendice proprietatea – pe atunci, o ruină – şi o cumpără cu 5000 de lire.

Restaurarea.

La preluarea proprietăţii, în anul 2001, construcţia era într-o stare deplorabilă – nu mai existau nici măcar uşi şi ferestre. Lucrările de renovare şi restaurare au început în vara anului 2004 şi au fost realizate de către o echipă compusă din 20 de muncitori din sat, instruiţi de Fundaţia „Mihai Eminescu”, sub conducerea arhitectului Jan Hülsemann şi a meşterilor Fritz Klutsch şi Ernst Linzing.  La partea de exterior s-a lucrat doi ani, apelându-se la cărămidă, lucrată după aceleaşi metode folosite de maghiari în secolul al XVII-lea. Uşile, ferestrele, tocurile geamurilor şi corpurile de bibliotecă au fost executate la un mic atelier de tâmplărie şi mobilier din Gura Râului.

Interiorul a fost refăcut de la zero, designerul britanic David Mlinaric amenajând spaţiul prin respectarea aceluiaşi spirit. Pardoseala a fost realizată din cărămidă aparentă, lucrată manual în atelierele din satul Mălâncrav.

Multe piese de mobilier, decoraţiuni şi accesorii au provenienţă locală, fiind găsite în interiorul conacului sau cumpărate din împrejurimi. Mobilierul, cărţile şi tablourile din bibliotecă au fost donate de doamna Ilinca Bossy.

La parter, potrivit organizării actuale, pe o suprafaţă de 325 de metri pătraţi, există opt încăperi de dimensiuni foarte generoase –  două dormitoare matrimoniale, fiecare cu baie proprie, bucătăria, salonul, biblioteca, un spaţiu tehnic, o baie şi două holuri. Fiecare încăpere este amenajată şi mobilată în stil propriu. În bibliotecă şi saloane, mobilierul stil, de epocă, este combinat în mod elegant cu piese moderne, propunând o schemă de culori naturale, blânde. În dormitoare descoperim şi mobilier tradiţional, în armonie cu decorul. Lăzile de zestre transilvănene sunt un exemplu în acest sens.

Parterul se caracterizează printr-o mare fluiditate a spaţiilor şi deschideri generoase între ele. Ambientarea are la bază un mix armonios de elemente nobiliare – mobilier, înălţimea încăperilor, dimensiunile mari ale ferestrelor, tablouri, sculpturi etc. –, naturale (flori proaspăt culese din grădina proprie) şi tradiţionale, realizate local (milieuri lasetă, obiecte ceramice etc.).

La etajul parţial mansardat, pe o suprafaţă de 45 de metri pătraţi, au fost amenajate în zona nou construită trei încăperi: două dormitoare matrimoniale prevăzute cu baie şi un dormitor mic pentru copii, care împarte baia cu unul dintre dormitoarele matrimoniale. Tot la etaj, în zona existentă la începerea lucrărilor, podul este folosit ca spaţiu de depozitare. Trebuie precizat că există şi un beci, unde în trecut erau depozitate merele din livadă.

La acest nivel predomină mobilierul de tip altdeutsch, derivat din cel ţărănesc, dar mai rafinat, cu elemente drepte, fără curburi. Din amenajări nu lipsesc nici ţesăturile de tip rustic, realizate manual, şi decoraţiunile din fier. Încălzirea este asigurată de sobe.

În prezent, Conacul Apafi oferă spre cazare patru camere duble şi o cameră single (fiecare având baie proprie), o cameră de zi superb decorată, o bibliotecă mare, o bucătărie, două terase şi o grădină formală. Demn de remarcat este faptul că există internet wireless. O altă atracţie este cea oferită de sat, unde tradiţiile artizanale includ ţesături din lână (covoare) şi bumbac. În imediata apropiere, o livadă de 100 de hectare, cu diverse soiuri de meri, se află, de asemenea, în proprietatea Fundaţiei „Mihai Eminescu”, iar turiştii se pot bucura de sucuri, compoturi şi dulceţuri preparate ecologic. De un succes aparte se bucură în fiecare an Sărbătoarea Mărului, organizată la Mălâncrav în luna octombrie.

Material realizat cu sprijinul Fundaţiei „Mihai Eminescu” şi arhitectului Horia Constantinescu-Strihan

Foto: Antonio Cioarek, Fundaţia „Mihai Eminescu”

Articole similare

Residence Hotels, primul boutique hotel din Romania

comunicat de presa

Casa Bunicii de la munte

Simona Popa

Ce poţi face de Crăciun în Londra

casamea.ro

Lasă un comentariu