Bujorul de munte este una din cele mai rare plante ale munților. Originar din zonă Balcanilor, în România se întâlnește în zonă Carpaților, la altitudini înalte, în tufe dese cu înălțimea de 20 -25 cm.
În prezent bujorul de munte este una din plantele aflate pe cale de dispariție și este protejat de lege. Culegrea, ruperea sau deteriorarea tufelor se pedepsește cu amendă piperată. În fiecare an, echipajele Jandarmeriei Prahova patrulează zona în perioada în care înfloresc plantele, iar amenda pentru smulgerea lor se situează între 5.000 şi 10.000 de lei.
Planta crește foarte greu, ramurile deteriorate de cele mai multe ori mor sau se regenerează foarte greu. Tufele de pe crestele Carpaților au vârste de 30-40 de ani, timp în care abia ating înălțimea maximă.
Smârdarul este peren și își păstrează frunzele verzi tot timpul anului. Planta este foarte delicată și are nevoie de sumă de condiții pentru a se dezvolta: lumină dimineața, umiditate, sol bogat și o altitudine foarte precisă.
Nu tolerează transplantări, lucru care face imposibilă introducerea acestuia în grădini
Bujorul de munte are ramuri lungi, puțin ramificate și frunzele alternante îngrămădite spre vârful lujerului, tari și persistente, lungi de unu-doi centimetri și late. Planta a fost culeasă abuziv, florile fiind căutate pentru ceaiuri și dulceața, dar și pentru unele proprietăți medicinale.
Bujorul de munte nu tolerează transplantări sau mutări, lucru care face imposibilă plantarea lui în grădini. Deci nu trebuie cules, sau smuls cu rădăcină pentru ca moare în doar câteva ore și nu se poate adapta la altitudini mai mici.
Bujorul de munte înflorește spre sfârșitul lunii iunie și are o aromă asemănătoare cu a vișinelor. Bujorul de munte mai poate fi întâlnit în Munţii Țibleș, Ciucaș, Rodnei, Iezer – Păpușa, Făgăraș, Retezat sau Parâng.
Descriere
Smârdarul sau Bujorul de munte (Rhododendron kotschyi Simonkai syn. Rh. myrtifolium) este o plantă originară din Balcani. În România se găsește în Carpați. Face parte din genul botanic Rhododendron, gen extrem de variat ce cuprinde diferite specii care cresc doar la altitudine înaltă și se extind din Himalaia, Caucaz, Carpați până în Munții Alpi și Pirinei.
Smârdarul face parte din familia Ericaceae și în ciuda numelui alternativ de „bujor de munte”, nu trebuie confundat cu bujorul propriu-zis (Paeonia officinalis) care face parte dintr-o altă familie botanică, respectiv Paeoniaceae. Un alt nume popular este cel de „cocozar”. Smârdarul a fost clasificat pentru prima oară de botanistul austriac Theodor Kotschy (1813-1866), și de asemenea de maghiarul Lajos von Simonkai (1851-1910).
