Cine ar fi crezut ca o casa din beton poate fi atat de versatila, oferind arhitectului atat de multa libertate de exprimare! Acesta a fost primul gand pe care l-am avut in momentul in care am privit imaginile cu aceasta casa amplasata intr-un cadru de vis, intr-un cartier rezidential al orasului Sao Paulo din Brazilia.
Arhitectul Flavio Castro ne-a trimis, impreuna cu portofoliul foto al acestei opere arhitecturale, si o descriere amanuntita a proiectului, dar si mai multe impresii personale. Toate acestea ne-au ajutat in redactarea acestui text si ne-au creat o viziune cat mai exacta asupra locuintei, care pare sa nu mai aiba secrete, desi nu am ajuns sa o vedem in realitate.
„Am pornit de la ideea de a sparge toate barierele dintre zonele acestei case, pe care am ales sa le grupez dupa functionalitatea lor. Apoi, am trecut la schitarea proiectului, prin desenarea a patru axe perpendiculare pe strada. Acest lucru m-a ajutat foarte mult in organizarea eficienta a mediilor interne si externe. Doua dintre axe coincid cu fatada din partea dreapta si din stanga, iar celelalte doua se afla in mijlocul constructiei, creand un spatiu mare, pentru acces, care traverseaza intregul proiect”, ne-a descris arhitectul foarte exact punctul de pornire al proiectului.
Acesta a adaugat: „Spatiul central imparte casa in doua. In stanga se afla garajul si zona de servicii. Bucataria se deschide in spatiul social, astfel incat vizitatorii pot participa la prepararea meselor. Astfel, am mizat pe dizolvarea frontierelor dintre spatii. Mai mult decat atat, zona din spatele resedintei permite accesul direct la terasa de la etaj.”
In partea dreapta sunt camerele si scara de metal de sine statatoare, care duce la etaj. Aceeasi aliniere dicteaza distribuirea spatiilor exterioare, cum ar fi piscina si sauna care urmeaza axele perpendiculare pe strada si formeaza pavilionul curtii din spate.
„Suprafata de apa de sub scarile interioare asigura umiditatea aerului in zilele caniculare, specifice acestui oras din Brazilia (o tara tropicala), iar gradina de pe acoperisul pavilionului mentine o temperatura scazuta in camerele de la etaj.”
Arhitectul a mai specificat ca modularea si simetria sunt doua principii de baza dupa care s-a ghidat in construirea casei: „Am optat pentru masuri standardizate. Am folosit inaltimi uniforme pentru grinzi si pentru dimensionarea stalpilor. Aceeasi tehnica de constructie am adoptat-o in intreaga cladire, care, la final, poate fi perceputa ca un tot unitar.”
La etaj, cele patru studiouri urmeaza aceeasi logica de la parter, cu o axa centrala de distributie. Acoperisul din sticla poate fi considerat un corp de iluminat gigant pe parcursul zilei, care deserveste atat spatiile de la etaj, cat si pe cele de la parter, lumina coborand nestingherita prin casa scarii.
Un alt avantaj al acoperisului din sticla, care are doua fante laterale, este asigurarea ventilatiei naturale a intregului interior. Astfel, prin cele doua deschizaturi, se elimina aerul cald, care se ridica din dimensiunea inferioara a cladirii. Usa de intrare principala se confunda cu usa de acces la terasa din spate. Astfel, un coridor are rolul de a asigura ventilatia naturala a parterului, nemaifiind nevoie de ventilatie artificiala pentru a se asigura confortul termic.
Rugat sa faca un rezumat in ceea ce priveste bugetul alocat proiectului si perioada de executie a acestuia, arhitectul a spus simplu: „Costul total al proiectului s-a ridicat la 500.000 de dolari. Construirea efectiva a durat 12 luni, iar amenajarea a fost gata in doar trei luni, gratie bunei colaborari pe care am avut-o cu proprietarii.
In ceea ce priveste finisajele, la interior, peretii au fost acoperiti cu vopsea latex, iar la exterior, cu acril si cu un amestec de nisip, provenit din pietre minerale.
Articol preluat din Revista Casa Mea
Text: Simona Popa / Foto: Flavio Castro
Material realizat cu sprijinul
FC Studio São Paulo
www.fcstudio.com.br
arquiteto@fcstudio.com.br
facebook.com/fcstudio.arquitetura
