Este adevărat că putem obține locuri ferite de soarele arzător cu ajutorul teraselor, foișoarelor sau al umbrarelor, dar nimic nu se compară cu protecția oferită de coroana unui copac plantat strategic, în imediata vecinătate a casei sau a zonei de barbeque.
În cele ce urmează vom trece în revistă cele mai potrivite specii pentru umbră, cu ajutorul cărora puteţi să creaţi o grădină spectaculoasă și reconfortantă chiar și în cele mai caniculare zile.
Cedrul reprezintă o alegere inspirată din mai multe motive. În primul rând, are o creștere rapidă în primii ani; în al doilea rând, rezistă la condițiile climatice din țara noastră (secetă și îngheț); nu în cele din urmă, este o prezență exotică – are frunzișul verde închis, iar la maturitate atinge înălțimea de până la 50 de metri. Cedrul de Liban (Cedrus libani) se distinge prin conurile sale mici și moi, cedrul de Deodar (Cedrus deodara) are conurile ce variază de la verde viu până la verde pal, iar cedrul de Atlas (Cedrus atlantica) se remarcă prin coaja cenușiu-argintie și acele verzi-albăstrui. Pentru a vă convinge să plantați în grădină un astfel de arbore veșnic verde, vă mai spunem că multe popoare consideră că cedrul are puteri vindecătoare. Se crede că doar dacă petreceţi o oră, zilnic, sub coroana acestui copac, vă puteţi vindeca de mai multe boli.
Cultivarea cedrului începe cu alegerea unui loc potrivit pentru el. Cel mai recomandat este să-l plantaţi într-un sol cu umiditate crescută, bogat în substanțe nutritive. În primii ani, puiul de cedru are nevoie de lumină naturală din plin pentru a se dezvolta armonios (crește 3 metri în primii 10 ani), așa că nu este bine să-l aşezaţi la umbra casei sau a altui copac matur. Când îl plantaţi, aveţi grijă să respectați o distanță de minimum 3 metri față de casă sau de orice altă construcție, pentru că, la maturitate, va avea un sistem de rădăcini puternice și foarte întinse. Dacă vreţi să aveţi în curte doi sau mai mulți cedri, lăsaţi între ei o distanță de minimum 7 metri, pentru ca astfel să li se poată dezvolta armonios coroanele.
Salcia este renumită pentru dezvoltarea rapidă (nu doar pe malul apei, ci și la deal sau la munte), dar și pentru faptul că nu este deloc pretențioasă. Un astfel de copac trebuie plantat departe de casă sau de alte structuri construite, deoarece rădăcinile lui cresc repede, devenind lungi și groase şi distrugând orice plantă, construcție sau sistem de utilitate din apropiere. Tocmai de aceea, vă recomandăm să alegeţi pentru salcie un loc retras din grădină. Plantele noi cresc foarte ușor, așa că vă puteţi bucura de umbra lor repede, cu condiția să aveţi grijă să le udaţi periodic rădăcinile cu multă apă, mai ales în perioadele secetoase. Salcia rezistă la ger chiar și în primul an de la plantare și, deși iubește lumina și soarele, se adaptează și în locurile semiumbrite. Crengile ei au tendința de a se extinde foarte mult şi haotic, motiv pentru care trebuie tunse în fiecare primăvară și toamnă.
Chiparosul este o specie de conifere care are la maturitate o coroană deasă, numai bună pentru a umbri locul de relaxare din grădină. Acest copac are o creștere rapidă, este destul de puțin pretențios în ceea ce privește calitatea solului și, deși iubește soarele, se poate dezvolta și la semiumbră. Fiind un arbore specific florei mediteraneene, suportă foarte bine temperaturile ridicate și seceta, dar are nevoie de protecție atunci când valorile termice coboară sub -20 grade Celsius sau când sunt vânturi reci și uscate. Chiparosul trebuie plantat în grădină în perioadele de repaus vegetativ, adică toamna sau iarna, ideal într-un sol nisipos, bine drenat. El reușește să se adapteze și în solurile argiloase, dovedindu-se destul de puțin pretențios din acest punct de vedere.
Mesteacănul poate ajunge până la 20 metri înălțime, având tulpina zveltă, scoarța de culoare albă şi oferind valoare estetică oricărei grădini. Are o longevitate sub 100 de ani, crește repede şi lăstăreşte bine. Este pretențios în ceea ce priveşte solul (nu suportă solurile acide, cu umiditate în exces), dar, în schimb, rezistă la ger și secetă. Preferă locurile însorite, în timp ce la umbră nu se dezvoltă corespunzător. Se înmulțește prin semințe semănate toamna, imediat după recoltare și altoire. Alte caracteristici ale mesteacănului: ajunge la o înălțime de până la 30 metri, are o creștere piramidală, iar uneori prezintă mai multe tulpini.
Paulownia vă poate aduce în grădină nu numai umbră, ci și un plus de valoare estetică, datorită florilor liliachii parfumate. Acest copac are o creștere rapidă şi dezvoltă o coroană neregulată, sub formă de cupolă. La maturitate, ajunge la o înălţime de circa 20 de metri și la un diametru al coroanei de 6-8 metri. Paulownia este un arbore foarte umbros, dar are nevoie de mult spațiu pentru a-și desfășura coroana. La origini, numele lui a fost de „Pavlovnia”, în onoarea reginei Anna Pavlovna a Olandei, fiică a Ţarului Paul I al Rusiei. Din acest motiv, mai este numit și „Copacul Prinţesei”. Paulownia este un copac foios, ce poate atinge o înălțime de 30 metri la maturitate, cu frunze mari, în formă de inimă. Florile apar primăvara, corola este mov tubulară, iar fructul are aspectul unei capsule uscate, maro, ce conține mii de semințe. Un alt avantaj îl reprezintă rezistenţa sa la temperaturile foarte scăzute, de până la -30 grade Celsius, dar și la valorile termice foarte ridicate, de +45 grade Celsius.
Text: Simona Popa
Foto: www.shutterstock.com
