Situată în zona Dorobanţi Capitale, în apropiere de Piaţa Victoriei şi Parcul Kiseleff, vila interbelică monument istoric de categoria B, cu elemente de construcţie şi arhitectură originale în stil maur, a fost restaurată şi renovată complet, reprezentând în momentul de faţă o proprietate cu o valoare mare.
În Bucureşti există multe exemple de construcţii cu elemente specifice maure (mudejar), aplicate pe structuri moderne ce folosesc betonul armat. Acest stil contribuie la varietatea arhitecturală şi accentuează mixul de stiluri, imprimând multă originalitate peisajului nostru urban. Vila din imagini constituie exemplul perfect de stil neomudejar, pus în operă prin elemente de decor specifice, montate pe o structură modernă de construcţie, cu planşee şi buiandrugi din beton armat.
Structura vilei a fost menţinută întocmai, având un living generos de 86 de metri pătraţi, un dining de 45 de metri pătraţi, o bucătărie, patru camere şi două băi la parter, în timp ce la etaje există opt şi, respectiv, şapte camere deservite de patru băi şi două balcoane/terase. Restaurarea a vizat tâmplăria, parchetul, faţada, precum şi tot sistemul de instalaţii.
Livingul are arcade diferite, în semicerc sau frânte, asociate cu o coloană zveltă cu capitel romanic, dar cu decoraţiuni aplicate din elemente fine, specifice artei orientale. Pardoseala din parchet de lemn masiv, dispus într-un mod decorativ, este asociată cu grinzi din lemn masiv prelucrat.
Parchetul din lemn masiv este pictat cu elemente specifice arhitecturii arabe: solzi de peşte, arcade oarbe, carouri, romburi şi cruci. Spaleţii ferestrelor şi arcadelor sunt, de asemenea, pictaţi cu motive din repertoriul acestui stil, iar finisajele sunt în calcio-vecchio.
Dotată cu mobilier şi aparatură moderne, bucătăria este însă inspirată de tradiţia medievală, suprafeţele din cupru aducând în ambianţă o notă specială. Modelele şi designul faianţei de deasupra blatului de lucru sunt de tip azulejo – o tehnică a ceramicii ce a continuat tradiţia mozaicului roman, folosită din vechime în Spania şi Portugalia. De altfel, în întreaga casă se simte influenţa arabă.
Încăperea cu funcţie de birou este dotată cu un mobilier mai puţin legat de tradiţia maură, fiind inspirată de interioarele specifice Europei Centrale. Corpurile de iluminat sunt bine proporţionate şi frumos detaliate, uneori mai apropiate de tradiţia bizantină. Atât în birou, cât şi în băi se remarcă pardoselile cu modele geometrice de dimensiuni mari (romburi şi dreptunghiuri), ce dau foarte bine în cazul încăperilor spaţioase. În baie se evidenţiază conceptul modern de organizare ca loc de relaxare, precum şi formele speciale ale căzii şi lavoarelor.
Scurt istoric al stilului maur în România
Perioada interbelică cunoaşte un avânt economic şi cultural care se simte foarte bine şi în ţara noastră, în special în domeniul construcţiilor şi al arhitecturii. Acum apar cele mai interesante clădiri şi case, ridicate după modelele occidentale, în special francez şi austriac, iar Bucureştiul începe să fie cunoscut ca Micul Paris. Totodată, are loc o emancipare a populaţiei, destinaţiile de turism tradiţionale (Paris, Viena, Berlin) extinzându-se şi către ţările din zona mediteraneană. Astfel, se naşte admiraţia pentru stilul maur, denumit şi arta mudejar, specific Spaniei şi Portugaliei.
Noul stil s-a dezvoltat între secolele al XII-lea şi al XVI-lea şi a apărut ca o reacţie naţională împotriva stilurilor dezvoltate şi perfecţionate în Apusul Europei, în special în Franţa, Germania şi Anglia. Evoluţia stilului mudejar a fost favorizată de talentul şi îndemânarea arhitecţilor arabi şi evrei stabiliţi în Peninsula Iberică, unde au influenţat substanţial arhitectura şi au introdus tehnica azulejos pentru ceramică. Constructorii care au pus în practică acest stil sunt cunoscuţi ca mudejari sau mauri. Se poate afirma că arta mudejar este originală şi aparţine societăţii medievale spaniole, în care convieţuiau creştini, musulmani şi evrei.
Arhitecţii Şcolii Orientale s-au remarcat prin măiestria cu care utilizau lemnul, cărămida, gipsul şi ceramica, materiale mai ieftine decât piatra, folosită cu precădere în Occident, în special în Franţa. Arhitecţii şcoliţi la instituţii de prestigiu la acea vreme din Orient au promovat, pentru a face economii, zidăria de cărămidă în locul celei de piatră şil tavanul plat în locul bolţilor înalte. În final, în Peninsula Iberică are loc o contopire între arta mudejar şi stilurile central-europene. Scurtarea duratei de execuţie a construcţiilor în stil mudejar a constituit un progres tehnologic important faţă de vechile metode de lucru cu zidării de piatră, după proiecte moştenite din perioada romană.
Termenul de “mudejar” a fost folosit pentru prima dată de Amador de los Ríos, într-un discurs ţinut în anul 1859, la Academia de Arte din San Fernando.
În secolul al XIX-lea apare nostalgia reînvierii stilului mudejar, denumit acum neomudejar. În Bucureşti există exemple de construcţii care folosesc elemente specifice acestui stil, aplicate pe structuri modern, din beton armat, ce contribuie la o mai mare varietate arhitecturală şi accentuează mixul de stiluri, imprimând originalitate peisajului nostru urban. O astfel de proprietate bine restaurată, cu finisaje de lux şi dotări moderne (centrală proprie, instalaţii noi şi sisteme de închidere performante), cum este cea prezentată, reprezintă o investiţie solidă şi extrem de valoroasă.
Încăperea cu funcţie de birou este dotată cu un mobilier mai puţin legat de tradiţia maură, fiind inspirată de interioarele specifice Europei Centrale. Corpurile de iluminat sunt bine proporţionate şi frumos detaliate, uneori mai apropiate de tradiţia bizantină. Atât în birou, cât şi în băi se remarcă pardoselile cu modele geometrice de dimensiuni mari (romburi şi dreptunghiuri), ce dau foarte bine în cazul încăperilor spaţioase. În baie se evidenţiază conceptul modern de organizare ca loc de relaxare, precum şi formele speciale ale căzii şi lavoarelor.
Material realizat cu sprijinul agenţiei imobiliare Golden Key şi al arh. Horia Constantinescu-Strihan
Foto: Goldenkey
