Muşcata sau Pelargonium este o plantă originară din Africa de Sud, ce poate fi cultivată atât la interior, în ghivece, cât şi în grădină. De regulă, speciile pitice sunt crescute la interior, iar cele de talie mare, la exterior. Muşcatele sunt foarte populare la noi datorită înfloririi abundente şi întreţinerii uşoare.
Muşcatele se numără printre cele mai nepretenţioase plante. Primăvara, pe la mijlocul lui aprilie, muşcatele din ghivece se scot afară, dar doar după ce a trecut pericolul de brumă. Se recomandă să fie plasate în locuri luminoase şi însorite, muşcatele din jardiniere şi ghivece rezistând bine chiar şi expuse direct la soare. Perioada de înflorire este mai – octombrie, în ciorchini de 5 – 10 flori, în nuanţe de roşu, roz, portocaliu, violet, alb etc.
Udarea se face de 2 – 3 ori pe săptămână sau în funcţie de cât de repede se usucă pământul. Atenţie! Udarea excesivă nu le face bine. Şi în cazul muşcatelor se aplică regula generală de udare: dimineaţa sau seara târziu, pentru a le feri de şocul termic. Dacă le uzi în timpul arşiţei de prânz, le vei arde.
Îngrăşământul lichid se aplică din aprilie şi până în septembrie, respectând dozele indicate. Chiar dacă în comerţ există îngrăşământ special pentru muşcate (mraniţă pentru muşcate), se poate folosi şi un îngrăşământ simplu pentru plante cu flori.
Toamna, muşcatele se aduc din nou în casă, înainte de primul îngheţ. Se pot ţine în camere răcoroase, la fereastră cau cât mai aproape de ferestre. Iarna, muşcatele trebuie udate cel mult o dată pe lună. Aceste condiţii le garantează o înflorire abundentă şi timpurie în anul următor.
De la sfârşitul lunii februarie sau începutul lui martie, muşcatele trebuie udate mai des, de aproximativ două ori pe săptămână. De asemenea, trebuie tăiate ramurile bătrâne (la 2 – 3 ochiuri) pentru a favoriza îndesirea ramurilor.
Sursă foto: www.pinterest.com
