Image default
Amenajari case Amenajari Interioare

Un colţ de Mediterana transpus lângă Bucureşti

Concepută ca o reşedinţă de vacanţă pentru o familie de bucureşteni, proprietatea din imagini este, poate, unul dintre cele mai reuşite proiecte în acest stil de la noi. Arhitectura armonioasă, cu decoruri specifice, aerul de vacanţă al curţii cu piscină şi, nu în ultimul rând, interioarele spectaculoase, dar intime, te poartă cu adevărat în ţinuturi mediteraneene.

 

Casa este amplasată într-o zonă de case nou-construite din Buftea, un loc foarte liniştit, încă înconjurat de natură. Terenul cu o suprafaţă de 1.500 de metri pătraţi a fost moştenit de proprietar de la bunicii săi.

Deoarece locuiesc în Bucureşti, gazdele noastre nu au fost atrase de ideea de a se muta în afara oraşului, aşa că au păstrat terenul timp de mai mulţi ani, înainte de a începe ridicarea unei construcţii pe el. Abia după ce au devenit părinţi, s-au gândit să profite de atmosfera relaxantă şi de liniştea vieţii la ţară, construind aici o casă de vacanţă pentru sfârşiturile de săptămână.

Lucrările au început în primăvara anului 2013, iar proiectul a fost realizat ţinând cont de scopul şi destinaţia acestei reşedinţe. „Ne-am dorit un loc în care să ne simţim ca în concediu, un loc care să ne amintească de vacanţele noastre la malul mării. Şi cum cele mai reuşite vacanţe şi cele mai frumoase case le-am văzut pe ţărmul Mediteranei, am hotărât să ne construim locuinţa în stil toscan.”


De proiectul vilei s-a ocupat arhitectul I. Sima din Bucureşti, însă modelul de casă a fost ales de proprietari de pe internet. „Am căutat pe Net genul de faţadă care să ne placă, care să ne încânte vizual. Apoi, în funcţie de suprafeţele şi funcţiunile dorite de noi, arhitectul a gândit compartimentarea interioară.”

Deoarece terenul este suficient de generos, arhitectura tipic mediteraneană a putut fi respectată întocmai: o construcţie extinsă mai mult pe orizontală, cu parter şi etaj parţial, cu formă neregulată şi corpuri de clădire ieşite în consolă.

Faţadele, finisate cu tencuială decorativă cu aspect patinat, sunt tipice caselor din Toscana: au ancadramente la ferestre, profile decorative ce conturează arcadele, grilaje şi balustrade din fier forjat.
Acoperişul este şi el specific zonei mediteraneene, atât ca formă, cât şi ca învelitoare. Astfel, are pante puţin înclinate, acoperite cu ţiglă ceramică de tip olane.

În ceea ce priveşte spaţiul exterior, proprietarii şi-au dorit o curte mare, cu piscină şi un loc de relaxare umbrit, ferit de intemperii. În acest sens, casa a fost poziţionată mai aproape de zona de acces în curte, iar partea din spatele proprietăţii a fost rezervată grădinii. Aici şi-au găsit locul piscina în formă de bob de fasole şi un foişor cu coloane, protejat cu drapaje diafane.

În jurul piscinei îngropate, finisată cu liner, arhitectul a amenajat zona de plajă, placată cu travertin. Tot o piatră naturală a fost aleasă şi pentru finisarea terasei, a soclului casei şi a gardului, însă de a această dată s-a folosit o piatră de râu adusă din Munţii Buzăului.

Vila, cu o amprentă la sol de aproximativ 300 de metri pătraţi, este dispusă pe două niveluri: parter şi etaj partial. Construcţia are structura din beton armat, cu închideri din cărămidă. Proprietarul, care mai trecuse prin experienţa ridicării unor case, a preferat că realizeze imobilul în regie proprie, sub stricta sa supraveghere. În felul acesta, nu au existat surprize neplăcute, beneficiarul ştiind exact cum trebuie să arate fiecare zonă.

Parterul, conceput cu tavane înalte, susţinute de o structură de grinzi din lemn, găzduieşte zona de zi de tip open-space, compusă dintr-un living generos, care comunică cu diningul şi bucătăria. Tot la parter, dar separat de aria de zi, se află: dormitorul matrimonial cu baie proprie, o încăpere pentru oaspeţi, un spaţiu de depozitare, o baie de serviciu şi camera tehnică.


Etajul, desfăşurat pe o suprafaţă mai mică decât parterul, adăposteşte două dormitoare, dintre care unul are baie proprie şi balcon.

În ceea ce priveşte finisajele interioare, acestea au darul de a scoate în evidenţă stilul rustic-toscan ales: lemn, piatră şi culori naturale de pământ.

Pereţii cu cea mai mare vizibilitate din zona de zi au fost placaţi cu ardezie adusă din Spania, pardoseala a fost acoperită cu parchet triplustratificat, iar uşile şi tocăria sunt din lemn masiv de stejar.

Un alt atribut al zonei de zi sunt suprafeţele vitrate mari, închise cu geam Tripan, decorat cu şprosuri. Datorită acestora, interioarele sunt bine luminate natural şi comunică direct cu grădina.

Şemineul cu design rustic, inspirat de cele care încălzeau castelele medievale, a fost proiectat de către arhitect şi realizat la faţa locului de către o echipă de meşteri pietrari.

Deşi căldura oferită de şemineu este suficientă pentru a încălzi spaţiul deschis de la parter, casa beneficiază suplimentar de un sistem de încălzire prin pardoseală şi de o centrală termică cu funcţionare dublă: cu gaz şi electrică.

Decorul a fost realizat în totalitate de către proprietari care, şi de această dată, s-au inspirat din imaginile găsite pe internet, cu interioare în stil rustic-elegant.

Locuinţa a fost finalizată în 2015, atunci când atât amenajarea interioară, cât şi cea a grădinii au fost complete.

Foto: Antonio Cioarek

 

Articole similare

3 stiluri de amenajare pentru living – materiale, culori, volume

comunicat de presa

8 bai, 8 nuante diferite de albastru

Catalina Coca

Casa simpla si confortabila la malul marii

Elena Virlan

Lasă un comentariu