Fost fotograf și jurnalist independent, artistul de mediu britanic Steve Messam, în vârstă de 52 de ani, și-a dedicat ultimele două decenii creării de instalații temporare specifice site-ului – lucrări îndrăznețe, colorate și de obicei „mai mari decât o casă”, după cum spune el, care interacționează cu mediul înconjurător, atât natural, cât și artificial.
O mănăstire medievală înstelată
Ruinele unei mănăstiri medievale într-un parc amenajat din secolul al XVIII-lea din Nordul Angliei— a fost decorul pentru „Aceste lucruri trecătoare”, o expoziție de trei lucrări conexe Messam — Drifted, Bridged și Spiked — care au fost difuzate vara și toamna trecute. Pentru acesta din urmă, artistul și-a însușit proiectul într-o grădină georgiană, Templul Pietății, umplând porticul clasic cu o formă textilă umflată cu spini ascuțiți care ieșeau dramatic prin coloane. Consultând planuri vechi și elevații ale templului, Messam a folosit computer aided design (CAD) pentru a crea modele de hârtie în mărime naturală pentru piesele de nailon ale lucrării cusute la mașină, într-un galben strălucitor de soare. El a lucrat îndeaproape cu echipa de conservare a trustului pentru a ajusta designul original al stelelor ascuțite, astfel încât instalarea să nu dăuneze structurii, în special tavanului din ipsos. Și a umflat sculptura cu un singur ventilator silențios pentru a nu tulbura liniștea grădinilor în timpul expoziției, care a fost amânată de mai bine de un an din cauza pandemiei.
„Asta ne-a dat mult mai mult timp pentru a fabrica piesa”, admite Messam, „ceea ce este întotdeauna drăguț”.
Ce este porticul clasic
În arhitectura clasică, un portic este un pridvor cu un șir de coloane care duce la intrarea unei clădiri sau o pasarelă acoperită care este închisă de pereți și susținută de coloane distanțate regulat.
Porticurile au fost o trăsătură pe scară largă a arhitecturii templului în Grecia Antică și au fost ulterior adoptate în multe alte culturi, în special în arhitectura romană.
Există două tipuri generale de portic sub formă de plan.
Primul este locul în care pereții unui templu se extind dincolo de cella (camera interioară) și formează pereții laterali ai pridvorului sau ai anticamerei. În general, acești pereți lungi se terminau cu antas (stâlp de colț sau pilastru). Porticul, sau capătul deschis al pridvorului, este susținut de 1 sau 4 coloane în antis (între antas).
Foto interiordesign.net : Fountains Abbey și Studley Royal Park — un Trust național de 800 de acri și un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO din nordul Angliei, care cuprinde ruinele unei mănăstiri medievale într-un parc amenajat din secolul al XVIII-lea — a fost decorul pentru „Aceste lucruri trecătoare”, o expoziție de trei lucrări conexe Messam — Drifted, Bridged și Spiked — care au fost difuzate vara și toamna trecute.
