Prin sudare intelegem unirea a doua piese sau materiale din polimeri sau din metal, la temperaturi foarte ridicate, sudura facandu-se in doua feluri cu sau fara utilizarea unui material de adaos. Atunci cand imbinarea materialelor se face prin topirea lor, procedeul se numeste sudare prin topire. Materialul de adaos este folosit doar in momentul in care trebuie imbinate doua elemente cu aceleasi proprietati fizice si chimice, acestea fiind de regula materiale din aliaje diferite. Exista mai multe tipuri de materiale ce pot fi utilizate pentru a fi sudate, printre acestea numarandu-se otelul inoxidabil, nichelul si aliajele sale, cuprul, titanul, otelurile si fonta. Prin sudare se va permite o imbinare eficienta a materialelor de constructie, integritatea acestora fiind una sporita. In acelasi timp, sudarea mai are si avantajul ca poate fi utilizata cu usurinta, ea fiind posibila datorita utilajelor portabile, atat la interior, cat si la exterior.
Imbinarile prin sudura continua sunt etanse, materialele si piesele imbinate prin intermediul acestui proicedeu sunt mai eficiente decat in cazul materialelor nituite. Sudarea se poate face printr-o varietate larga de modele, dar si proceduri, costurile fiind de obicei unele rezonabile. Un alt lucru pe care trebuie sa-l mai stiti despre procedeul de sudare este ca acesta poate fi atat manual, cat si automat, sudarea fiind eficienta chiar si in spatiile inguste.
Un dezavantaj al sudarii este ca dezasamblarea pieselor nu poate fi facuta fara a distruge anumite piese de detaliu. Un alt dezavantaj este cel pricinuit de caldura excesiva care se degaja in momentul sudurii, aceasta caldura ducand la degradarea proprietatilor de baza ale materialelor. Caldura eliberata mai poate duce si la o distorsiune a materialelor imbinate, echipamentul de sudura fiind unul destul de costisitor. Un alt dezavantaj al sudurii este ca in timpul procesului sunt eliminate o multime de reziduuri, raze UV, dar si fum, aceste reziduuri fiind periculoase pentru sanatatea omului.
Din punctul de vedere al procedeelor de sudare, trebuie sa stiti ca exista trei tipuri de sudari, respectiv sudarea cu energie electrica, cu energie chimica si cu energie mecanica. Sudarea cu energie electrica se realizeaza cu plasma, prin rezistenta electrica, cu ajutorul curentilor de inalta frecventa, cu arc electric si cu fascicul de fotoni. Sudarea cu energie chimica se poate realiza prin intermediul sudarii alumino-termica, cu flacara, prin explozie, dar si in foc de forja.
Sudarea folosind energie mecanica poate fi realizata cu ultrasunete, prin frecare, prin percutie, dar si prin persiunea la rece. Sudarea se imparte in doua categorii, sudarea prin topire si sudarea in stare solida. Sudarea prin topire se face cu materiale de adaos, aceste materiale, impreuna cu marginile pieselor imbinate formeaza o baie de sudura, acest amestec de metale, imediat ce a fost racit formand imbinarea propriu-zisa. In cazul sudarii prin topire, este recomandat ca suprafata care este supusa procesului sa fie cat mai restransa, aceasta neafectand proprietatile fizice si chimice ale materialelor imbinate.
Sudarea instaresolida se face fara a utiliza materiale de adaos. In cazul acestui tip de sudare, piesele sunt imbinate prin presiune, in stare solida, aceasta procedura facandu-se cu sau fara incalzirea pieselor care trebuie imbinate. Mai sunt folosite si alte procedee de sudare si conexe precum procedeele de lipire a metalelor, dar si metode conexe sudarii. Sudarea prin topire este cel mai raspnandit procedeu la nivel mondial, aceasta modalitate este una foarte simpla, aparatul de sudura fiind usor de utilizat si facandu-si treaba foarte bine. Sudarea propriu-zisa nu va necesita experienta extinsa in domeniu, ea fiind usor de realizat, de catre orice persoana. Un alt tip de sudare este cea in mediu de gaz protector, acest tip de sudare fiind dezvoltata din sudarea cu electrod invelit. In functie de gazele folosite pentru acest tip de sudare, exista sudarea de tip MIG, aceasta folosind gaze inerte cum ar fi argonul, amestecul de argon si heliu sau heliul. De asemenea, se mai poate folosi si sudarea de tip MAG, aceasta folosind gaze active, cum ar fi dioxidul de carbon, in amestecuri cu alte gaze.
Sudarea de tip MIG/MAG are o multime de avantaje, ea oferind in primul rand o viteza de sudare ridicata, aceasta ajungand la 20-100 de centimetri pe minut, spre deosebire de 6-20 de centimetri pe minut a unei sudari comune. Calitatea sudarii este si ea imbunatatita, tensiunile si deformatiile sunt reduse, iar emisiile de fum sunt si ele reduse. Singurul mare dezavantaj al acestui procedeu de sudare il constituie dificultatea utilizarii lui in conditii de santier, in aceste coinditii curentii de aert pot strica invelisul gazos al electrodului.
Mai exista si sudarea cu electrod nefuzabil WIG, acest procedeu fiind avantajos datorita faptului ca poate fi folosit pentru a imbina aproape toate elementele sudabile. Sudarea cu plasma este asemanatoare sudarii WIG, iar sudarea cu flacara se bazeaza pe producerea unei temperaturi extrem de ridicate ce provoaca topirea materialelor ce pot fi imbinate. Sudarea alumino-termica este folosita in special in instalarea, precum si repararea sinelor de cale ferata, de tramvai, dar si de metrou. Exista mai multe tipuri de sudare in stare solida: sudare prin rezistenta electrica, sudare prin presiune la rece, sudare prin difuzie si sudare cu ultrasunete. Sudura prin lipirea metalelor se poate realiza atat prin lipirea moale, cat si prin lipirea tare.
