Dacă vrei să ai o bucătărie cu insulă, trebuie să te gândeşti de la început la asta. Spaţiul trebuie să fie suficient de larg pe ambele părţi ale insulei, ca să te poţi mişca lejer. Trebuie să ai loc să te învârţi între insulă şi mobila de bucătărie de la perete, să poţi pune scaune şi, în general, să nu sufoci spaţiul.
Proiectul de amenajare al bucătăriei, bazat pe măsurători precise la faţa locului, trebuie să includă din start conceptul de insulă. Multe dintre elementele specifice spaţiului de gătit se vor muta de pe blatul de lucru clasic pe insulă: plita, chiuveta, hota, uneori cuptorul şi o mulţime de locuri de depozitare.
O bucătărie open-space este cel mai potrivit scenariu pentru o insulă, pentru că aceasta serveşte foarte bine ca separator între spaţii, cu funcţii estetice şi practice evidente.
Nu e obligatoriu să ai o insulă dreptunghiulară de minimum 1,50 metri lăţime şi 3 metri lungime. Poate fi şi mai mică, cu formă pătrată sau în „L”, cu sau fără scaune pentru luat masa, însă ţine cont că, dacă are lăţimea sub 50 cm, nu poate găzdui plita sau cuptorul (nu e loc).
Există şi varianta în care insula e mai mică, montată pe role, servind doar ca blat de lucru. Ai avantajul că poţi să o muţi, dar nu e la fel de bună pentru luat masa.
Aşa cum spuneam, planificarea e importantă. De exemplu, pentru a avea chiuveta încorporată în insulă, trebuie să tragi ţevile de alimentare cu apă şi pe cele de scurgere în zona insulei. Dacă îţi doreşti cuptor şi plită, ai nevoie de gaz sau conexiune electrică. Dacă vrei şi o hotă, trebuie să o instalezi deasupra plitei, cu tot ce presupune: curent electric, tubulatură de evacuare etc.
Deci insula de bucătărie pune nişte probleme tehnice, dar nu insurmontabile, dacă planifici totul dinainte
Insula nu reprezintă neapărat un cost suplimentar. Pentru că face parte din bucătărie, preluând o parte din funcţiile acesteia, bugetul alocat acestei funcţiuni se distribuie.
Sursă foto: http://www.pinterest.com
