Ajunsi la momentul amenajarii, obiectele mostenite erau numeroase, ca la un magazin de antichitati: scaune, mese din lemn masiv si fier forjat, ceramica (ulcioare, vase, cani), rasnite de cafea, spirtiere, telefoane, fiare de calcat din fonta, ceasuri, icoane, scoici mediteraneene de dimensiuni mari, covoare (dintre care unul oltenesc, cu un model foarte frumos), tablouri, cufere, sfesnice, aplice din fier forjat, o lampa din aluminiu eloxat de la frumoasa casa a parintilor (demolata in anii ’80), precum si una din cristal. In mintea mea, unele dintre ele isi gasisera deja locul la mansarda, formand cateva „coltisoare romantice”.
Ceea ce insa nu era de ajuns pentru ca spatiul sa devina functional. Pentru a le completa, am decis sa nu merg pe aceeasi linie de stil, adica pe obiecte antice, ci, din contra, sa apelez la obiecte moderne, contemporane. Lipsa unei canapele a fost solutionata prin achizitionarea uneia extensibile de la IKEA, intr-o culoare neutra – alb-bej -, ce calmeaza de minune tonurile de maro si rosu. Aplicele si lampadarul de la Orion Electric (intr-o nuanta de auriu metalizat) se armonizeaza cu decorul, ca si lustra Melodi de la IKEA, care, prin simplitatea sa, se incadreaza foarte bine in „coltul suedez”.
Intre „colturile romantice” se pot remarca: cel spiritual (amenajat cu o biblioteca din lemn natur baituit, icoane si opere de arta), cel suedez (decorat cu tablou in alb-negru, doua scaunele si o masuta vopsite in alb), cel turcesc (cu masuta, narghilea si scrumiera) si cel rustic (in care predomina piesele din ceramica).
