Acest conac a trecut prin multe incercari si, in cele din urma, a avut noroc sa ajunga in grija unui proprietar care i-a apreciat valoarea si a gasit rabdarea necesara pentru a-l slefui si pentru a-l transforma intr-o opera de arta.

In centrul Timisoarei, in apropierea unui parc, se afla o cladire veche de aproape doua scecole, de care cei mai multi localnici stiu cate ceva. Maiestuoasa constructie este in proprietatea unui fost om de afaceri care a ales sa se retraga din valtoarea pietei imobiliare pentru a se dedica unei vieti boeme, lipsite de griji, in care sa se poata bucura de compania celor dragi.

„Conacul a fost construit in 1840 si a ajuns in posesia mea abia in 2003. Dupa un an de la achizitie, era deja finalizata o mare parte a lucrarilor de restaurare. Inainte s-o cumpar, casa a fost scoasa la licitatie de mai multe ori, dar doar eu am avut doza de nebunie necesara sa achizitionez o cladire aflata in paragina. Ceilalti cumparatori care au fost interesati de cladire nu au vazut, sub peretii darapanati, potentialul sau. In plus, multi s-au speriat de faptul ca volumul de lucru in cazul unei restaurari este de trei ori mai mare decat cel depus pentru ridicarea din temelii a unei case noi. Acelasi lucru este valabil si in cazul bugetului folosit. In cazul unei restaurari se ivesc foarte multe probleme neprevazute, pentru ca o casa veche poate ascunde multe hibe in ceea ce priveste, de exemplu, structura de rezistenta”, ne-a povestit proprietarul, care spune ca, in prezent, este foarte mandru de ceea ce a obtinut.

„Cladirea este un fel de simbol al Timisoarei. S-a impamantenit deja obiceiul ca aproape toate miresele sa vina sa isi faca poze in fata casei, asa cum se intampla, in Bucuresti, cu Arcul de Trimf.”

Revenind la lucrarile de restaurare, proprietarul isi aminteste ca a depus un volum de munca imens, care poate fi cuantificat cu ajutorul celor peste 1.000 de tone de moloz rezultat in perioada santierului. „O parte din anexe am fost nevoiti sa le demolam pentru ca nu au mai avut nicio sansa de a fi salvate, aflandu-se intr-o stare avansata de degradare. In perioada in care cladirea s-a aflat in proprietate publica, nimeni nu a investit vreun ban in consolidarea ei, asa ca timpul a lasat urme adanci”, au mai spus proprietarii, care vor sa se desparta de casa lor de suflet, intrucat se gandesc serios sa se mute din tara intr-o zona mult mai linistita.

Corpul principal al cladirii a fost consolidat cu ajutorul stalpilor si cu centura din beton, dar cea mai multa munca a fost depusa pentru reabilitarea pivnitei, acolo unde proprietarul a angajat doi mineri care au muncit zi de zi, timp de un an, pentru a readuce subsolul la viata. „Cand am lucrat in subteran am avut parte de mai multe surprize de proprortii. Muncitorii au descoperit un tunel care facea legatura intre pivnita si o fantana. In urma unei munci titanice am reusit sa recastigam bolta natur, dupa ce am dat jos mai multe straturi de moloz si vopsea. Pivnita s-a conservat intr-un mod spectaculos, datorita faptului ca a fost foarte bine construita. In ciuda vechimii sale si a faptului ca nu a fost pastrata in conditii optime, aici nu exista infiltratii, iar, in prezent, caramida care acopera peretii si tavanul este cea originala.”  

„Proprietatea, cu o suprafata de 10 ha la momentul construirii, oferea intimitate celor invitati aici pentru petrecerile de weekend.”

De la proprietari am aflat ca acest conac are un trecut greu incercat. In prima faza, a fost resedinta de vacanta a unui mic industrias care se retragea aici din agitatia orasului – pe vremea aceea, casa se afla in afara zonei urbanizate. Apoi, pe timpul regimului comunist, cladirea a gazduit o gradinita, o cantina, un atelier, dar si un club. Proprietarii spun ca au aflat de la batrani ca aceasta cladire a gazduit si o sala de petrecere ce atragea toata aristocratia vremii. Acestia se retrageau aici pentru a se recreea si pentru a socializa.

Curtea interioara are o suprafata de 1.561 mp, din care nu lipseste fantana arteziana. De asemenea, in apropierea conacului mai exista o casuta cocheta, pe care proprietarii au construit-o pentru parintii lor, dupa chipul si asemanarea conacului.

Persoana de constact:

Stefan Kallos

E-mail: kallos_tm@yahoo.com
Telefon: 0744.639.804

Related posts

4 mari provocari cu care o familie numeroase se confrunta intr-un apartament si cum pot fi rezolvate

Adina Meyers

Resedinta permanenta la marginea Bucurestiului

Adina Meyers

Planul de amenajare – primul pas către locuința mult visată

Adina Meyers