Montajul parchetului pare, la prima vedere, o treabă simplă – îl pui frumos, îl îmbini, îl calci și ai terminat. Dar când se omit detalii esențiale, cum ar fi spațiul de dilatare, lucrurile se pot transforma într-o mică catastrofă domestică.
Ce este rostul de dilatare?
Pe scurt, e acel mic spațiu lăsat între marginea parchetului și perete sau alte obstacole fixe. De obicei, are între 8 și 15 milimetri, dar mărimea exactă poate varia în funcție de tipul de material folosit.
De ce e nevoie de acest rost? Pentru că lemnul (și inclusiv laminatul) „lucrează”. Se dilată și se contractă în funcție de temperatură și umiditate. Dacă nu are loc să se miște, începe să împingă. Iar când împinge… se întâmplă necazuri.
Consecințele montajului fără rost de dilatare
1. Umflături inestetice și periculoase
Cel mai frecvent semn că ceva nu e în regulă e apariția de valuri sau denivelări. Podeaua începe să se ridice, uneori chiar vizibil, de parcă o forță nevăzută o împinge de jos. Și nu e doar un disconfort vizual – poate deveni și periculos.
2. Parchet care scârțâie și crapă
Presiunea acumulată poate duce la fisuri, la deformări ale plăcilor sau la sunete neplăcute când pășești. E ca un avertisment sonor că ceva nu e în regulă sub tălpile tale.
3. Reparatii costisitoare
În cel mai rău caz, trebuie să demontezi întreaga podea pentru a reface spațiile de dilatare. Dacă ai ales un parchet de calitate, e cu atât mai dureros să-l vezi compromis dintr-o greșeală atât de simplă.
De unde știi dacă ai lăsat destul spațiu?
Montatorii experimentați folosesc distanțiere sau bucăți de lemn pentru a păstra un rost uniform pe toată lungimea camerei. Dacă montezi singur, e bine să verifici specificațiile producătorului. Nu merge pe ochiometric sau pe „merge și-așa”, că nu e ciorbă, e podea.
3 reguli esențiale ca să nu regreți mai târziu
- 1. Lasă minim 8 mm între parchet și orice perete sau obiect fix.
- 2. Nu bloca parchetul sub uși, plinte sau mobilier greu fără a lăsa spațiu de mișcare.
- 3. Folosește plinte care maschează elegant spațiul de dilatare, fără să-l anuleze.
Un caz real – sau ce a pățit vecinul de la 3
Poate părea glumă, dar e pe bune: într-un bloc reabilitat recent, un apartament cu parchet montat „la fix” a început să scârțâie groaznic după prima iarnă. În primăvară, au apărut valuri. Proprietarul a dat vina pe umezeală și a schimbat tot. Dar la al doilea montaj, a lăsat rosturile. Acum merge pe podea de parcă pășește pe linoleu – liniște deplină.
Parchetul nu e podea, e sistem viu
Așa cum un ceas elvețian merge perfect doar dacă toate piesele sunt puse la locul lor, o podea bine făcută depinde și ea de anumite detalii. Iar rostul de dilatare, oricât de banal pare, e unul dintre cele mai importante. Mai ales dacă vrei ca parchetul tău să arate impecabil ani la rând.
În multe gospodării românești, meșterii „de cartier” încă sar peste acest detaliu. Nu din rea voință, ci poate din grabă sau neștiință. Dar acum, că știi ce pățești dacă ignori rostul, n-ai niciun motiv să-l mai neglijezi. Mai bine previi, decât să repari pe bani grei.
