Liniştea căminului (la propriu) este un aspect care ar trebui să preocupe orice proprietar al unei case noi, aflate în construcţie, sau a unei locuinţe vechi, care are nevoie de reabilitare. În marile oraşe sau în zonele cu trafic intens, poluarea fonică se numără printre factorii principali care adaugă un plus de stres vieţii cotidiene şi care poate fi prevenită destul de uşor, cu ajutorul unei izolaţii suplimentare a clădirilor.
Această măsură este mai mult decât necesară atunci când casa se află aproape de un poluator fonic (o stradă intens circulată, un aeroport etc.), dar este recomandată în cazul oricărei locuinţe cu titlu de prevenţie şi pentru garantarea unui trai de calitate. Vestea bună este că izolarea fonică a locuinţei a devenit, în ultimii ani, un aspect care îi preocupă tot mai mult pe proprietari. În consecinţă, producătorii din industria materialelor de construcţie au venit în întâmpinarea lor cu soluţii dintre cele mai moderne şi eficiente.
Cea mai la îndemână soluţie este vata minerală, care are şi rolul de izolant termic. Pe deasupra ei se montează gips-carton, iar peretele se gletuieşte. Această soluţie „temperează” atât zgomotul transmis pe cale aeriană, cât şi pe cel „reverberat” prin pereţi. Sistemul are un coeficient R de 47 db, iar dacă placarea se face în strat dublu, atunci acesta creşte la 57 db. De asemenea, vata minerală poate fi folosită şi pentru „calmarea” altor producători casnici de zgomot, cum ar fi ţeava pluvială, instalaţiile de apă menajeră şi cele de încălzire. Se pare că suprapunerea a două tipuri de vată minerală cu densităţi diferite este şi mai eficientă. Spuma poliuretanică atenuează şi ea zgomotele. Dintre materialele speciale, amintim plăcile fonoabsorbante şi plăcile din fulgi de burete, care însă sunt foarte rar utilizate în sectorul casnic din cauza costurilor destul de ridicate. Plăcile din fibre de lemn sunt o altă variantă foarte eficientă de izolare fonică a caselor. Au o paletă vastă de întrebuinţări: pentru pereţii despărţitori, plafoane, pardoseli, cofraje pierdute, eliminarea punţilor termice. Pentru fiecare aplicaţie există mai multe tipuri de plăci din fibre de lemn, după cum urmează: plăci compozite monostrat, din aşchii de lemn cu liant de ciment; plăci compozite triplustrat, cu miez de polistiren expandat cu densitate ridicată; plăci compozite triplustrat, cu miez de vată minerală bazaltică. Plăcile din fibre de lemn prezintă o serie de proprietăţi ideale pentru orice tip de aplicaţie. Acestea împiedică pătrunderea umidităţii până la stratul izolator, oferind posibilitatea de montare direct peste izolaţie, fără folie protectoare. Sunt ideale pentru construcţii din lemn, dar şi pentru case din cărămidă, putând fi tencuite direct, cu o tencuială decorativă de faţadă, permeabilă la vaporii de apă. Montate în sisteme corespunzătoare, plăcile din fibre de lemn pot oferi proprietarului o izolare acustică de cea mai înaltă calitate, dând randament maxim în zonele unde poluarea fonică depăşeşte limita suportabilului.
Plăcile de plută expandată (neagră) sau granulată se comercializează la diferite grosimi (plută expandată 1, 2, 3, 4, 5 cm; plută granulată 2, 3, 4, 5, 6 cm) şi pot fi aplicate fie pe ambele feţe ale peretelui, fie doar pe o parte a peretelui, caz în care însă rezultatele vor fi diminuate. Sistemul de izolaţie cu plăci din plută poate asigura un coeficient R de până la 70 db. Fiind un material natural şi ecologic, pluta presupune cheltuieli mai mari decât sistemul cu vată minerală şi gips-carton, dar are şi câteva avantaje care merită să fie luate în considerare. Astfel: poate fi lipită cu adeziv mineral direct pe pereţi; este mai subţire, economisindu-se spaţiu în încăpere. Panourile acustice reprezintă un produs nou, cu structură din carton ondulat şi inserţie de nisip special. Sunt uşoare (10 kg/mc), simplu de montat şi garantează o izolaţie fonică excelentă (peste 65 dB).
Sistemul de izolaţie cu celuloză este o soluţie modernă şi performantă de izolare termică şi fonică, ce constă în injectarea sub presiune a fibrei de celuloză în spaţiul care trebuie izolat. Materia primă este compusă din material organic obţinut prin reciclarea hârtiei, ignifugat, aditivat cu soluţie antiseptică pentru prevenirea apariţiei fungilor şi tratat împotriva dăunătorilor (precum rozătoare, insecte). Datorită proprietăţilor fizice pe care le are, celuloza poate ajunge în spaţii sau zone înguste din jurul instalaţiilor aflate în pereţi, cum ar fi ţevi şi conductori electrici, nelăsând zone de aer libere care ar putea reduce eficienţa izolaţiei termice. Materialul folosit are un conţinut reciclabil, impactul faţă de mediu fiind deosebit de scăzut. Alte avantaje constau în costurile mai mici de fabricaţie per kilogram faţă de alte materiale convenţionale şi în reducerea cu 20-50% a facturilor la utilităţi. Poate cea mai importantă calitate este aceea că izolaţia este ”verde”: spre deosebire de alte materiale de izolaţie, celuloza nu reţine apa sau umiditatea şi se usucă, comportându-se la fel ca lemnul (din care, de altfel, provine).
Ce trebuie să ştiţi
În cazul pereţilor, indicele de atenuare acustică (R) reprezintă principalul parametru pentru stabilirea confortului sonor din încăpere. Indicele de atenuare acustică este exprimat în decibeli (db), valoarea lui fiind determinată de capacitatea peretelui de a atenua zgomotul provenit din exteriorul încăperii. Atenuarea reprezintă diferenţa (măsurată în db) dintre valoarea zgomotului la sursă şi valoarea zgomotului din cealaltă parte a peretelui. De exemplu, dacă peretele are un indice de atenuare acustică R=50 db, un aspirator care funcţionează în camera alăturată şi produce un zgomot de 70 db va transmite dincolo de perete un zgomot de 20 db. În general, valoarea acestui indice ar trebui să fie de 50-60 db (cel puţin).
Izolarea pardoselilor şi a plafonului
Este adevărat că primul aspect pe care trebuie să îl luaţi în calcul este izolarea pereţilor exteriori, dat fiind faptul că aceştia reprezintă cele mai „absorbante” suprafeţe de zgomot şi energie, însă nici plafonul, podelele sau pereţii interiori nu trebuie ignoraţi. Durabilitatea izolării pardoselilor şi plafoanelor cu vată minerală bazaltică este garantată de proprietatea necorozivă a acesteia. Izolarea nu va fi afectată de ciuperci sau microorganisme, nici nu va putrezi în timp, iar sănătatea casei şi a familiei dumneavoastră va fi garantată de natura sa ecologică, deloc dăunătoare mediului. Practic, odată ce v-aţi izolat atât pardoseala, cât şi tavanul, veţi obţine un mediu liniştit, ferit de zgomotele din exterior sau de la vecini. Mai mult, puteţi lua în considerare acest beneficiu şi atunci când aveţi în plan amenajarea unui studio de muzică sau a unui atelier mecanic. Astfel, izolarea pardoselii, a plafonului şi a pereţilor vă permite să vă desfăşuraţi activitatea în voie, fără a crea inconveniente pentru ceilalţi membri ai familiei, care se pot bucura în continuare de linişte, în timp ce dumneavoastră lucraţi sau vă exersaţi pasiunea.
Izolarea pereţilor despărţitori
Fie că ne dorim sau nu, zgomotul face parte din viaţa modernă. Pentru că definirea spaţiului din propria locuinţă înseamnă mai mult decât delimitarea fizică a încăperilor, izolarea fonică a fiecărei camere are o importanţă deosebită. Cei care îşi fac planuri pentru compartimentări multiple ale spaţiului interior ar trebui să aibă în vedere, pe lângă forma şi designul pereţilor despărţitori pe care urmează să îi construiască, şi izolarea fonică. Tocmai de aceea sunt atât de importanţi pereţii despărţitori, care au şi caracteristici fonoizolatoare. Rolul principal al pereţilor interiori ai unei clădiri este de a separa zonele interioare, individuale. Din punctul de vedere al participării la rezistenţa mecanică statică a structurii, putem împărţi pereţii despărţitori în portanţi şi neportanţi. Materialele izolante utilizate în cazul pereţilor sunt caracterizate în funcţie de valorile parametrilor care definesc: izolarea fonică, indicele Rw de reducere a sunetului aeropurtat, protecţia termică, coeficientul de transfer al căldurii UN şi rezistenţa la foc. Unul dintre materialele izolante ce poate îndeplini toate sarcinile de mai sus este vată minerală de sticlă sau bazaltică. Vată minerală de sticlă este compusă din fibre anorganice de sticlă, legate între ele cu răşină polimerizată, pentru a forma o saltea omogenă, uşoară şi flexibilă, în timp ce vata minerală bazaltică se produce dintr-o rocă vulcanică (bazalt), compusă din minerale bogate în magneziu şi fier. Aşadar, ea este un produs anorganic, obţinut prin fibrilizarea cu ajutorul centrifugării a topiturii de bazalt. Dacă vorbim despre proprietăţile de izolare fonică, vorbim de fapt despre protecţia la zgomot. Pentru pereţii despărţitori, trebuie să ne asigurăm, mai întâi, că cea mai mare proprietate fonică a structurii specifice este cea care generează reducerea sunetului aeropurtat, iar astfel capacitatea structurii de a preveni transmiterea sunetului de la o zonă la alta.
Text: Simona Popa
Sursa foto: www.shutterstock.com
