Pridvorul, numit si prispa, a aparut pe aceste meleaguri aproape odata cu casa, in negura timpurilor. El avea in primul rand o functie utilitara, cea estetica aparand mult mai tarziu.
Se spune despre pridvor ca ar fi o influenta turceasca si ca ar fi aparut – sau s-ar fi extins – in Tarile Romane doar sub stapanirea otomana. Prin urmare, pridvorul nu e ceva specific romanesc, nu e un stil autohton, ci o piesa de import, o adaugire exotica la o casa romaneasca preexistenta. Nimic mai fals. Daca esti turc si-ti place sa speri ca totul ti se datoreaza, poti crede asta. Altminteri, nu.
Daca esti cat de cat obiectiv, afli ca la Tangaru, in judetul Giurgiu, au fost descoperite urmele unei locuinte construite undeva catre sfarsitul primei jumatati a mileniului al IV-lea, locuinta care avea prispa. Aceasta era intinsa pe toata lungimea camerei, era acoperita si avea intrarea pe latura ei mica.
O alta descoperire arheologica, in acelasi sat, atesta faptul ca in a doua jumatate a mileniului al IV-lea prispa capata amploare si i se acorda mai multa atentie din punct de vedere arhitectural. Pe latura lunga apar colonade, iar urmele descoperite atesta faptul ca prispa era folosita pentru desfasurarea diverselor activitati mestesugaresti.
In toate santierele arheologice ulterioare – ca de pilda cele apartinand culturii Gumelnita (in jur de 2500 i.e.n.) –, pridvorul este la loc de cinste, dovedind o continuitate perfecta cu epocile anterioare.
Unde se construieste pridvorul
Pridvorul este dispus intotdeauna pe latura adapostita a casei. El trebuie ferit de vanturile taioase ale iernii, care ar umple acest spatiu cu gramezi de zapada. De asemenea, prin pridvor se intra in casa – aici este usa de acces, deci e contraindicat ca tocmai aceasta sa fie pusa in bataia vantului. Un alt motiv este faptul ca, de regula, aceasta pozitionare este, totodata, si cea mai buna pe timp de vara, nu doar iarna.
Astfel, in multe zone ale tarii, vantul bate in directia in care apune soarele. Deci, daca vantul bate de la est (Crivatul, care este cel mai mare dusman, pe timp de iarna), iar soarele (care scapata la vest) este cel mai arzator atunci cand se afla intre zenit si apus, pridvorul se pune pe cat posibil catre vest, ca sa fie protejat de vanturile taioase si, la randul lui, ca sa fereasca intrarea principala in casa de razele soarelui.
Rosturile pridvorului
Prispa (sau pridvorul) are mai multe functii. Una dintre ele este aceea de a face tranzitia intre spatiul exterior si interiorul cladirii. Daca vreti, din acest punct de vedere, ea este un fel de hol, dar exterior. Aici isi lasau taranii ciubotele, ustensilele zilnic trebuincioase (tarna, matura, lopata etc.) si orice alte obiecte de care aveau nevoie.
Pe timp de vara, aici se desfasurau multe activitati gospodaresti. De pilda, daca prispa era suficient de lata, aici se instala razboiul de tesut. Era racoare, lumina multa, aer proaspat si loc pentru mai multe femei – ce alt spatiu ar fi fost mai potrivit?
In multe dintre zilele calduroase de vara, paturile se scoteau pe prispa si aici dormea mare parte din familie. Cand venea toamna, taranii continuau aici muncile pe care nu le puteau face in curte, daca ploua. De pilda, curatau boabele de porumb sau semintele din turtele de floarea soarelui.
Dar poate cel mai important rol al pridvorului, in vechime, era sa conditioneze aerul. Pentru ca era acoperit si pentru ca se interpunea intre razele soarelui si ferestrele casei (de regula, toate erau dispuse pe latura acoperita de pridvor), pridvorul reusea sa coboare semnificativ temperatura locala a aerului. Prin urmare, cand gospodina deschidea ferestrele sa aeriseasca incaperile, aerul care intra in casa era racoros, nu incins de soarele de pe cer.
