Povestea vâscului începe cu o plantă parazită și cu multe alte credințe pâgâne despre aceasta. Unele dintre ele s-au păstrat până în zilele noastre.
Despre plantă
Vâscul este, de fapt, o plantă parazită. Acesta crește pe ramurile sau pe trunchiurile altor copaci, de la care își și ia substanțele nutritive. Interesant este că acesta poate crește și de unul singur, la fel ca celelalte plante care nu sunt parazite și se hrănesc prin fotosinteză.
Există mai multe specii de vâsc, dar două sunt mai cunoscute: Phoradendron flavescens, de origine din America de Nord. Cealaltă specie, Viscum album, de origine din Europa, este un arbust verde, cu flori galbene și fructe mici și lipicioase. Aceasta din urmă crește mai ales pe meri și pe stejari.
Credințe și superstiții
Din cele mai vechi timpuri, vâscul a fost venerat de vikingi, de vechii celți sau de germani. Planta apare deseori în folclorul european drept una care capabilă să dăruiască viață, să protejeze de otravă sau să funcționeze ca un afrodiziac.
În ziua a șasea a lunii, preoții druizi, îmbrăcați în alb obișnuiau să taie vâscul de pe stejari cu o seceră de aur, iar pentru prosperitate, doi tauri albi erau sacrificați în acea zi, în timpul rugăciunilor.
Vechii europeni au crezut mereu că vâscul, pe care îl adunau la solstițiul de vară și la cel de iarnă are proprietăți magice. Dacă îl agățau de tavan, acesta le apăra casa de spirite rele, iar dacă îl puneau la intrarea în casă, îi apăra de vrăjitoare. Despre vâscul care creștea pe crengile stejarilor se credea că poate stinge focul (crezându-se că acesta ajunge în copacul respectiv dintr-un fulger). Tot vâscul putea învia morții, pecetluia o logodnă, creștea fertilitatea, aducea noroc și prosperitate.
Astfel de credințe s-au transmis mai departe și, prin intermediul imigranților, au ajuns inclusiv în America.
De ce ne sărutăm sub vâsc
Obiceiul de a ne săruta sub vâsc are tot origini păgâne. În trecut, vâscul era de asemenea era un simbol al păcii. Dacă din întâmplare se întâlneau sub vâsc, inamicii lăsau armele jos și se îmbrățișau, iar soții certați se sărutau și se împăcau.
În unele zone din Anglia, tânăra care stătea sub vâsc trebuia să fie sărutată. Acel sărut simboliza noroc, prietenie, dar și dragoste. Dacă pe fată nu o săruta nimeni, atunci acesta risca ca la anul să rămână nemăritată.
Tradiția sărutului sub vâsc a rămas vie și în prezent în unele țări din Europa, dar și în Canada. Oamenii se sărută sub vâsc pe toată perioada sărbătorilor de iarnă în semn de iubire, dar și pentru a fi mai fericiți și pentru mai mult noroc.
Foto: Pinterest
