Ceea ce deosebeste o cruce de piatra de una din lemn este rezistenta in bataia timpului. Cea de lemn putrezeste in cele din urma, vreme in care cea de piatra este slefuita, adaugandu-i-se ceea ce pietrarului nu-i sta in putere pentru a o inzestra: o frumusete implinita.
Cu desenul sculptat, zgariat sau doar pictat, apoi varuite pe de-a-ntregul ori napadite de muschi, lastaris sau uitare, ele inca marturisesc acolo unde au fost ridicate, multe de mai bine de o suta de ani.
Le veti intalni mai cu seama pe drumul vinului, care merge mana in mana cu cel al crucilor mesterite de pietrari pe inaltimile dealurilor Istrita, Tohani sau Ciortea, la invecinarea unor vechi cariere de piatra cu podgoriile, la raspantii, intre vii sau in cimitire rarisime.
Va invitam sa aruncati o privire in aceasta rezervatie a pietrei unde mestesugul este pe cale de disparitie.
