Lemnul este un material natural care, atunci cand este folosit in constructii, aduce cu sine o multitudine de avantaje de necontestat. Acesta este motivul pentru care este ales de tot mai multi proprietari pentru structura de rezistenta sau pentru finisajele locuintelor.
Lemnul este un material trainic cata vreme este tratat si intretinut corespunzator, atat inainte de a fi folosit, cat si dupa finalizarea santierului. In caz contrar, poate putrezi ca urmare a infiltratiilor de apa, poate fi subrezit de mucegaiuri, devorat de insecte sau facut scrum de foc.
Principalele tratamente care se aplica lemnului sunt: ignifugarea, hidrofugarea, tratarea cu fungicide si insecticide si, desigur, tratamentul anticari. In plus, lemnul lasat la vedere are nevoie periodic sa fie improspatat cu un strat de lac de protectie special.
Prima metoda este imersia (scufundarea) lemnului in solutia ignifuga (doar in cazul lemnului neasamblat). Prin aceasta se obtin cele mai bune rezultate, dar materialul devine greoi. A doua metoda prin care se face ignifugarea este pulverizarea, iar a treia este pensularea.
Ultimele se pot aplica in timp lemnului inclus deja intr-o constructie. Acest procedeu se realizeaza cu substante ignifuge, denumite asa datorita proprietatilor pe care le au de a mari rezistenta la ardere a materialelor lemnoase.
Subliniem ca este vorba doar de o marire a rezistentei la ardere, nu de transformarea lemnului intr-un material complet ignifug. Mai exact, prin ignifugare se obtine o intarziere semnificativa a declansarii arderii, astfel incat un eventual incendiu sa se raspandeasca mult mai greoi, oferind ragaz proprietarilor si pompierilor sa il localizeze si sa il stinga inainte de a face pagube semnificative. De asemenea, jarul provenit din lemnul ignifugat se stinge mult mai repede decat jarul rezultat dintr-un lemn netratat.
Lemnul absoarbe apa cu usurinta, atat pe cea sub forma lichida (precipitatii), cat si pe cea existenta in mediul inconjurator sub forma de umezeala. Doar unele esente de lemn – majoritatea exotice – se pot lauda cu o rezistenta crescuta la umiditate, insa nici ele nu sunt complet imune.
Nu mai este un secret pentru nimeni ca lemnul este atacat dur de umiditate, care il umfla, modificandu-i forma si afectandu-i proprietatile. Astfel are de suferit structura de rezistenta a casei in care lemnul netratat este inclus.
Prin urmare, este absolut necesara tratarea lui cu substante care tin apa la distanta. Acestea sunt utile atat pentru lemnul in sine, cat si pentru conservarea celorlalte substante cu care este tratat lemnul. Hidrofugarea se poate face cu substante special cumparate din magazinele de specialitate sau cu ulei de in, care se aplica in 2-3 straturi, pentru o eficienta crescuta. Dupa ce uleiul s-a uscat, lemnul poate fi baituit sau vopsit.
Aseptizarea este o alta metoda extrem de importanta pentru protejarea lemnului, care, in timp, se poate dovedi vulnerabil in fata ciupercilor si a buretilor printre care se numara: Goeophyllum Trabeum si Antrodia Vaillantii. Acesti daunatori putrezesc lemnul, afectandu-i rezistenta.
In plus, daca nu este tratat de producator, lemnul brut poate contine oua sau larve de cari. Intr-un interval de timp cuprins intre 1 si 3 ani, rezultatele atacului insectelor se vor vedea cu ochiul liber.
Pentru a preveni acest lucru, lemnul trebuie tratat inainte de a fi folosit la constructii. Cea mai buna metoda este incalzirea lemnului la 60 °C, timp de o jumatate de ora, sau fierberea lui la aburi (producatorii seriosi fac acest lucru, iar tratamentul respectiv este specificat in fisa tehnica a produsului).
Ulterior tratamentului termic, pentru a preveni viitoare atacuri, se face si un tratament cu insecticide. Insectele care ataca lemnul cel mai frecvent sunt: carii de lemn (Anobiidae), furnica neagra mica (Lasius Niger) si viespea de lemn (Urocerus Sirex).
In prezent, in magazinele de specialitate puteti gasi grunduri si lacuri speciale care protejeaza lemnul atat impotriva umezelii, cat si a ciupercilor si insectelor, avand capacitatea sa patrunda usor in profunzimea fibrelor, sa se usuce repede si sa asigure o protectie de lunga durata.
Vestea buna este ca multe dintre aceste substante sunt realizate pe baza de apa sau din uleiuri naturale, fiind prietenoase cu mediul, fara sa afecteze proprietatile lemnului.
Aceste produse pot fi aplicate atat in interiorulul incaperilor, cat si pe lemnul de pe fatade, fiind sigure pentru sanatatea membrilor familiei si a animalelor de companie. Se aplica usor prin diferite metode: pensula, trafalet, pulverizare pneumatica si hidrodinamica.
Etape de lucru
– Suprafata din lemn destinata aplicarii lacurilor si grundurilor de protectie trebuie sa fie curata, uniforma, uscata, fara praf si pete de rasini sau grasimi care pot reduce eficacitatea si aderenta lacului sau a grundului;
– Zonele cu urme de rasini sau grasimi se spala cu solvent nitro sau benzina de extractie, dupa care se lasa sa se usuce;
– Tencuielile destinate grunduirii trebuie sa fie curate, durabile, fara praf si pete de rasina, fara granule de nisip neaderente care pot reduce eficacitatea si aderenta substantei protectoare;
– Lucrarile de aplicare se efectueaza atunci cand temperatura mediului este peste +10 °C;
– Vopselele de suprafata oleo-ftalice sau sintetice trebuie aplicate dupa absorbtia totala a grundului pe suprafata suportului, insa nu mai devreme de 24 ore, la temperatura suportului si a mediului de +20 °C;
– Se interzice prezenta oricaror surse de foc in vecinatatea zonei in care se aplica substanta de protectie pe lemn, vopsirea in spatii fara ventilatie corespunzatoare, contactul direct cu pielea, inhalarea prelungita a vaporilor sau ingerarea produsului.
Articol preluat din Revista Casa Mea
Text: Simona Popa
