ARGUMENT: Este necesar să atragem atenția asupra unor valori semnificative pentru memoria și identitatea noastră culturală
Modernismul Art Deco reprezintă, în România și în lume, un segment important – dar mai puțin cunoscut – al producției arhitecturale din perioada interbelică.
“Puţini ştiu că Bucureştiul se bucură (încă) de câteva blocuri interbelice care poartă amprenta celebră a lui Marcel Iancu, considerat, alături de Tristan Tzara drept iniţiatorul mişcării de avangardă dadaiste”, arh. Sidonia Teodorescu
Estetica Art Deco este o ipostază cordială și deschisă a Modernismului, iar spiritul Art Deco ne învaţă, din perspectiva postmodernităţii, să apreciem detaliile și nuanțele care dau vieţii culoare şi pitoresc, să ne acceptăm în nevoia noastră umană de ludic și ornamental, să ne recucerim bucuria de a trăi.
Modernismul Art Deco, apărut în Franța, s-a bucurat în capitala României de o primire extrem de favorabilă (explicabilă de altfel prin tradiţionala orientare francofilă a culturii şi a societăţii romaneşti moderne) și formează astăzi, alături de eclectismul de școală franceză al deceniilor anterioare, un suport concret pentru mitul „micului Paris”.
Bucureștiul a cunoscut, în deceniile care au urmat Marii Uniri (perioada anilor 1920-1945), o dezvoltare culturală, artistică și economică fără precedent, definitorie pentru imaginea urbană de astăzi a zonelor turistice istorice ale Capitalei. Patrimoniul modernist-Art Deco, reprezentativ pentru perioada interbelică și datorat unei generații de arhitecți de nivel european, reprezintă un argument substanțial pentru a-i determina pe oameni să privească orașul altfel. Modernismul bucureştean, diferit de cel european prin folosirea esteticii Art Deco, a câştigat adeziunea clientelei burgheze prospere de industriaşi şi liber-profesionişti, dar şi a micilor comercianţi şi meseriaşi, care şi-au aflat în această arhitectură propriul mod de expresie
Astăzi devine necesar să explorăm, să privim, să fotografiem şi să popularizăm stadiul curent al arhitecturii deco-moderniste, care își pune amprenta asupra unor zone istorice ale orașului precum bulevardele moderne Carol I, Magheru sau Dacia și numeroase ansambluri rezidențiale.
Reîntors în ţară după 1921, Marcel Iancu a fost şi aici unul dintre promotorii artei şi arhitecturii de avangardă, mai ales că în această perioadă, în contextul mediului economic prosper şi al programelor generale ce vizau modernizarea oraşului.
