„Poetul Grigore Vieru scria ca, orice ar fi, casa parinteasca nu se vinde. Eu si sotia mea ne-am dorit mereu sa lasam ceva in urma noastra, asa ca am privit aceasta casa ca pe o lucrare de arta pe care am desavarsit-o impreuna. Ne dorim ca aceasta casa sa ramana copiilor, nepotilor si stranepotilor nostri”, ne-a povestit Gheorghe Turda cand ne-a deschis poarta casei in care se refugiaza de fiecare data cand vrea sa evadeze din agitatia Bucurestiului. „In momentul in care am inceput sa cautam o casa de vacanta, un prieten ne spunea ca toti domnii de Bucuresti au case la Campina, numai eu nu am. In plus, localitatea aceasta m-a atras dintotdeauna. Casa aceasta am cumparat-o, la rosu, in 1996 de la o cunostinta a unui prieten. In aceste conditii, nu prea am avut cum sa ne punem amprenta asupra proiectului, ci doar asupra finisajelor si decoratiunilor interioare.”
Gheorghe Turda isi aminteste ca in momentul in care noua casa a inceput sa prinda contur cu ajutorul ideilor sotiei sale, intr-o zi si-a dat seama ca aceasta seamana izbitor cu locuinta unui italian stabilit in Statele Unite ale Americii, in vizita la care au fost in 1988. „Casa acelui italian era, in mare parte, opera unui mester maramuresean, prieten de-al nostru, de familie. In aceste conditii, au cerut si noi sprijinul acestuia pentru a ne realiza detaliile din lemn pentru exterior si interior. Astfel, am reusit sa imi aduc in casa de la Campina o parte din traditia de la Sapanta, care imi este atat de draga pentru ca imi aduce aminte de copilarie”, a mai spus Gheorghe Turda. Dupa ce casa a fost in mare parte gata, a trecut la modernizarea mansardei care, din 20 de ape, a ajuns sa aiba numai patru. Acest spatiu este realizat din lemn si a ajuns sa gazduiasca o „camera muzeu” in care interpretul isi pastreaza toate cadourile dragi primite de la rude si prieteni.
Inaugurarea casei a avut loc in vara anului 1998, odata cu aniversarea sotiei lui Gheorghe Turda. Atunci locuinta a fost scena unei petreceri in toata regula, la care au fost invitati aproape 200 de prieteni ai familiei, dar si rudele de la Sapanta. Slujba de sfintire a casei a fost facuta de insusi Inalt Prea Sfintitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, de care, pe Gheorghe Turda il leaga o frumoasa prietenie.
Casa are doua elemente extrem de dragi gazdei noastre: scara interioara suspendata si sera de flori care face legatura intre cele doua niveluri ale casei. „In Romania exista doar doua case care au scara interioara si culoarul de acces suspendate, de aceea pot spune ca aceasta casa are o nota pregnanta de originalitate. In ceea ce priveste sera de flori, aici a existat, in prima faza, plantat un brad care urma sa se dezvolte pe inaltimea a doua etaje. Noi am renuntat la idee pentru ca ne-a fost teama ca nu cumva radacinile pomului sa afecteze structura de rezistenta a casei. Pe acest loc am amenajat o sera de flori, vitrata, care poate fi admirata de la ambele niveluri ale casei”, a povestit Gheorghe Turda.
Gazda noastra spune ca aceasta casa pastreaza in fiecare coltisor amintirea sotiei sale care a decedat in urma cu trei ani. „Meritul pentru decorarea si amenajarea acestei case ii apartine in totalitate sotiei mele si de aceea vreau sa pastrez totul intact, asa cum a lasat ea. Am pastrat neatins si dulapul sau de haine din dormitorul matrimonial”, a spus artistul cu lacrimi in ochi.
Mai multe fotografii si informatii in numarul de octombrie al Revistei Casa Mea.
