Studiul privind calitatea tomatelor în conservă, fabricate industrial, face parte din Campania Națională de Informare și Educare: ”Să învățăm să înțelegem eticheta!”.
Prin această campanie, experții Asociației Pro Consumatori (APC) își propun să-i învețe pe consumatori să înțeleagă eticheta produselor astfel încât aceștia să facă achiziții în cunoștință de cauză pentru familia lor. Totodată, Asociația Pro Consumatori (APC) își dorește să promoveze un stil de viață sănătos și să atragă atenția consumatorilor, cât și autorităților statului român cu privire la procesul de denaturare legală/ilegală a multor produse tradiționale, astfel încât acestea să întreprindă măsurile legale care se impun pentru a stopa acest proces și pentru a susține financiar și logistic campaniile de educare și informare a consumatorilor întreprinse de către singura organizație de utilitate publică, membră a Organizației Europene a Consumatorilor (BEUC).
Asociația Pro Consumatori (APC) a achiziționat, în ultima decadă a lunii ianuarie anul curent, 71 sortimente de tomate în conservă (bulion, pastă de tomate, roşii pasate, tomate decojite, roşii tăiate cuburi) comercializate în cadrul marilor structuri comerciale de tip hipermarket.
Studiul a fost realizat de către o echipă de experți a APC, coordonată de conf. univ. dr. Costel Stanciu. La realizarea acestui studiu s-au avut în vedere următoarele obiective:
Clarificarea unor aspecte legale, tehnologice şi de comercializare a tomatelor în conservă;
Identificarea aditivilor alimentari utilizați în compoziția acestor produse care prezintă un risc de apariție a unor afecțiuni medicale în cazul unui consum constant și pe termen lung.
Realizarea unor topuri din produsele analizate.
CLARIFICAREA UNOR ASPECTE LEGALE, TEHNOLOGICE ŞI DE COMERCIALIZARE A TOMATELOR ÎN CONSERVĂ
Conform Ordinului nr. 362/2002 emis de Ministerul Agriculturii , “bulionul şi pasta de tomate sunt produse obţinute prin zdrobirea şi strecurarea tomatelor, la care se poate adăuga sare sau zahăr, urmate de concentrarea prin fierbere a sucului obţinut, până la consistenţa de bulion sau pastă.”
78% din bulionul şi pasta de tomate analizate trebuie retrase de la comercializare, deoarece este realizat din concentrat de tomate, de provenienţa necunoscută, diluat cu apă până la obţinerea tipului de bulion sau pastă de tomate dorită a fi comercializată.
În acelaşi ordin, bulionul şi pasta de tomate se clasifică, după conţinutul de substanţă uscată solubilă, după cum urmează:
1. bulion de tomate tip 18, cu minimum 18% substanţă uscată solubilă la 20°C (exclusiv adaosul de sare);
2. pastă de tomate:
tip 24, cu minimum 24% substanţă uscată solubilă la 20°C (exclusiv adaosul de sare);
tip 28, cu minimum 28% substanţă uscată solubilă la 20°C (exclusiv adaosul de sare);
tip 36, cu minimum 36% substanţă uscată solubilă la 20°C (exclusiv adaosul de sare);
tip 40, cu minimum 40% substanţă uscată solubilă la 20°C (exclusiv adaosul de sare).
Conform prevederilor legale în vigoare, la fabricarea bulionului şi a pastei de tomate nu este permisă adăugarea coloranţilor, substanţelor conservante şi a substanţelor de îngroşare (amidon, gume etc.). De asemenea, este interzisă înscrierea pe etichetă a menţiunii "natural". Adaosul de sare şi/sau de zahăr, după caz, va fi înscris sub formă procentuală, în mod vizibil, în acelaşi câmp vizual cu denumirea sub care se vinde produsul.
Tomatele și produsele din tomate sunt mult apreciate și pentru faptul că au o valoare energetică modestă (sub 100 kcal/100 g produs), fiind deci produse dietetice.
Principala caracteristică a produselor din tomate este conținutul de substanță uscată solubilă, care are o valoare crescătoare de la suc la pastă de tomate. Cel mai operativ, această caracteristică se măsoară cu refractometrul, existând aparate mici, de buzunar, etalonate chiar în grade refractometrice specifice acestei caracteristici, pentru bulionuri și paste de tomate, care se folosesc în spațiile de producție, în depozite, la consumatori acasă. Valorile sunt calculate pentru măsurare la temperatura de 20 grade Celsius, dar se pot aduce corecții la valoarea măsurată la altă temperatură pentru a cunoaște valoarea adevărată a concentrației.
Mai trebuie știut că adaosul de sare și de zahăr contribuie la modificarea valorii arătată de refractometru, de aceea actul normativ prezintă o formulă de recalculare a valorii concentrației, după luarea în calcul a conținutului de sare.
Cele mai tipice și cunoscute produse din tomate sunt bulionul și pasta de tomate. Ambele sunt obținute prin zdrobirea pulpei tomatelor, strecurarea tocăturii și concentrarea părții lichide până la obținerea bulionului, respectiv pastei. Pentru conferirea valorii gustative, dar și pentru conservare, se adaugă sare și zahăr. Reducerea conținutului de apă (prin fierbere până la sterilizare) are scopul principal de a asigura conservabilitatea produsului (adică inhibarea acțiunii microorganismelor care ar determina degradarea produsului).
În privința sortimentului, pe lângă bulion și paste de tomate, se mai produc și consumă: pulpă de roșii, roșii decojite, roșii cuburi, roșii pasate, suc de roșii ș.a. Cum s-a arătat, din aceste produse se fabrică multe alte produse finale pentru consum, care mai conțin și alte materii prime și condimente, așa cum sunt: ketchup-ul și sosurile pentru paste făinoase și pentru diferite mâncăruri.
Măsurile de protecție sunt cele cunoscute: respectarea regulilor de cumpărare a unui aliment, citirea cu atenție a etichetei, prepararea personală a produselor din tomate.
La cumpărarea tomatelor în conservă se ține seama şi de starea ambalajului și a produsului din tomate ambalat (ambalaj integru, nedeformat, neruginit, curat, lipsa defectelor interioare ale ambalajului după deschidere, culoarea, mirosul și gustul produsului să fie cele corecte, masa produsului să fie uniformă; orice urmă de mucegai și alterare să determine renunțarea la consum). Consistența nepotrivit de mare față de tipul de pastă sau bulion indică hotărât folosirea aditivilor de îngroșare.
Soluția cea mai bună o constituie conservele de casă, îndeosebi dacă și materia primă este realizată în condiții controlate (semințe, tehnologie, protecția plantelor etc.). Chiar și în condițiile cumpărării materiei prime, tot sunt numeroase avantaje de partea celor ce-și prepară singuri produsele din tomate pentru hrana familiei.
2. IDENTIFICAREA ADITIVILOR ALIMENTARI UTILIZAȚI ÎN COMPOZIȚIA ACESTOR PRODUSE CARE PREZINTĂ UN RISC DE APARIȚIE A UNOR AFECȚIUNI MEDICALE ÎN CAZUL UNUI CONSUM CONSTANT ȘI PE TERMEN LUNG.
În celelalte sortimente de tomate în conservă, altele decât bulionul şi pasta de tomate s-a identificat un singur aditiv alimentar şi anume acidul citric.
52% din tomatele în conservă (roşii tăiate cuburi, roşii tocate, tomate decojite, roşii pasate, pulpă de roşii), altele decât bulionul şi pasta de tomate, conţin acid citric!
E 330 – acid citric – este un compus organic, cristalin, fără culoare, care aparține clasei de acizi carboxidici și este folosit ca acidifiant. Poate provoca dureri abdominale și poate ataca smalțul dinților. Nu trebuie consumate alimente ce conțin acid citric de către cei care au afecțiuni cardiovasculare sau renale, afecțiuni ale aparatului digestiv și diaree.
11% din produsele analizate conţin sare iodată. De la 1 mai 2004 a intrat în vigoare modificarea HG nr 568/2002 în privința eliminării obligativității folosirii sării iodate din hrana animalelor şi din industria alimentară, cu o singură excepție, și anume folosirea acesteia numai la fabricarea pâinii. O nouă modificare a acestui act normativ în privința folosirii sării iodate s-a realizat în anul 2006, când a devenit obligatorie și la fabricarea produselor de panificație. În prezent, mulți producători din industria alimentară folosesc sarea iodată și în alte ramuri ale industriei, cu toate că acest lucru nu mai este obligatoriu decât pentru industria pâinii și a produselor de panificație, fapt ce poate genera probleme de sănătate consumatorilor. În sarea iodată pe lângă iod se mai adaugă şi ferocianura de potasiu – E536 – un agent antiaglomerant. La peste 100 grade celsius ferocianura de potasiu se descompune în cianură de potasiu și clorură de fier, fapt ce provoacă reducerea transportului de oxigen către sânge, dificultăți în respirație, dureri de cap și amețeli.
3. REALIZAREA UNOR TOPURI DIN PRODUSELE ANALIZATE
Pentru a veni în sprijinul consumatorilor am considerat util realizarea unor topuri, având următoarele criterii: produsele să fie realizate numai din tomate, să nu conţină acid citric şi sare iodată.
Top 2 mărci de pastă de tomate realizate numai din tomate, fără acid citric sau sare iodată:
Angelis (Republica Moldova), pasta de tomate tip 25%, conţine tomate;
Gaston (Italia), pasta de tomate tip 24-26%, conţine tomate 99% şi sare 1%.
Top 3 mărci de roşii pasate/piure de roşii fără acid citric sau sare iodată:
Panzani (Spania), conţine 100% piure de roşii proaspeteredus la 7%;
Giana (Italia), conţine roşii 99,75%, sare 0,25;
Kaufland (Polonia), conţine roşii 99,5%, sare 0,5%.
Top 3 mărci de roşii decojite fără acid citric sau sare iodată:
Winny (Cora, fabricat in Italia), conţine roşii decojite, suc de roşii 40%;
SunFood (Italia), conţine roşii cuburi decojite, suc de roşii 40% şi sare 0,2%;
Ferma veche (România), conţine roşii întregi decojite, suc de roşii 50% şi sare 2%.
„Procesul de denaturare a unor produse (bulion, pastă de tomate) se practică de data aceasta cu încălcarea normelor legale în vigoare şi, probabil, cu acordul tacit al autorităţilor. Bulionul şi pasta de tomate trebuie fabricate numai din roşii, nicidecum din concentrat de tomate a cărui provenienţă/conţinut de reziduuri de pesticide/conţinut de metale grele şi an de fabricaţie nu se cunosc. Din păcate, folosirea acestor practici de producţie a transformat bulionul şi pasta de tomate într-un colorant nesănătos şi, cam atât.” Conf. univ. dr. Costel Stanciu, președinte APC.
„La citirea etichetei trebuie dată atenție ingredientelor (conținutul de sare, conținutul de zahăr, aditivii). Produsele din sortimentul superior au puțină sare sau deloc, nu au zahăr. Dacă indicația cantitate de roșii/100 g produs este egală cu 100 sau mai mică, este vorba de un produs modest; produsele superioare indică circa 130 grame tomate / 100 g produs. De asemenea, informații critice, de regulă scrise cu caractere foarte mici și în aceeași culoare cu fondul, ne pot indica falsuri grosolane: se înțelege că un „bulion de tomate“ este altceva decât un „sos cu bulion de tomate“, chiar dacă cel de pe urmă este mai vârtos, ca urmare a aditivilor de îngroșare. Aceste produse sunt foarte dăunătoare pentru cardiaci, diabetici și consumatorii cu diverse probleme de sănătate. Mulți producători abuzează, indicând că produsul lor este „natural“, fapt interzis de cadrul normativ. Mai puțini consumatori cunosc unele realități „grele“ din domeniul agriculturii și industriei alimentare: o mare parte din produsele din tomate „fabricate“ în România sunt de fapt realizate din pastă de roșii adusă din China.” Prof. univ. dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București.
