Orice construcție rezidențială ar putea avea un confort termic ridicat și o calitate superioară a aerului interior, fără riscul de apariție a condensului, a igrasiei sau mucegaiului, dacă s-ar realiza corect anumite lucrări de termoizolare și hidroizolare în cadrul său. La nivelul statelor europene s-a constatat că 40% din energia totală produsă este direcționată către segmentul rezidențial, în timp ce 36% din emisiile de dioxid de carbon sunt produse de locuințe. Pentru diminuarea acestor probleme au fost recomandate țărilor din Uniunea Europeană o serie de măsuri corective pentru construcțiile rezidențiale. Astfel, începând cu anul 2020, statele Uniunii Europene vor trebui să respecte “principiile pentru clădiri cu consum energetic aproape zero și emisii aproape zero” prin construirea de “case pasive”. Conceptul caselor pasive este în continuă afirmare și în spațiul românesc. Bugetul pentru acest tip de construcții este rezonabil, existând o mare diversitate de sisteme constructive certificate, la prețuri acceptabile. Pentru reușita realizării unei case pasive ar trebui luate în calcul izolarea corectă a patru elemente de bază ale construcției rezidențiale: fundația, zidurile exterioare, golurile din zidărie și acoperișul.
1. Materiale izolante pentru fundația imobilului
Pentru casele construite în mod obișnuit, care nu țin seama de standardele de optimizare pentru eficiența energetică, pierderile de căldură variază între 25% – 30%, potrivit specialiștilor, iar în plus, riscurile de producere a infiltrațiilor de apă în structura construcției sunt foarte mari. Este esențial ca viitorii proprietari ai unui imobil nou și eficient energetic să se informeze, încă de la început, despre situația terenului și dacă acesta este suficient de rezistent să susțină construcția și să nu fie afectat de dinamica pământului la posibile alunecări de teren, infiltrații de apă sau seisme. Apoi, alegerea materialului de hidroizolare corespunzător se face în funcție de gradul de consistență a terenului și de tipul fundației proiectate. La recomandarea proiectantului, se poate alege dintre diversele sisteme de hidroizolare disponibile, precum membrane bituminoase (armate sau nearmate, pe bază de bitum prelucrat cu polimeri și cu îmbinare la cald sau rece), cimenturi speciale de impermeabilizare sau soluții lichide pe baza de polimeri poliuretanici acrilici care odată aplicați se transformă într-o peliculă etanșă și aderentă.
2. Izolarea exterioară recomandată în locul celei interioare
Cea mai bună variantă de termoizolare a pereților unei case pasive este izolarea exterioară a pereților. În acest fel, după cum declară specialiștii în domeniu, zidul nu va mai fi primul strat care intră în contact cu frigul ci materialul termoizolant. În ultimii ani și în România există o preocupare accentuată pentru reabilitarea exterioară la actualele clădiri rezidențiale unifamiliale sau multifamiliale. Este bine de știut că lucrările de termoizolare a pereților la exterior nu vor afecta spațiul de locuit în niciun fel și nici nu vor reduce suprafața locuinței, așa cum s-ar întâmpla în cazul unei termoizolări interioare. Dar, de multe ori, datorită costurilor mai mici cu izolarea interioară se recurge frecvent la această măsură temporară, care are însă dezavantaje multiple, cum ar fi acela că punctul de îngheț se mută spre interiorul locuinței, iar punțile termice unde se formează condens persistă. În același timp, pentru că trebuie să se izoleze și tavanul, casa nu mai “respiră” cum trebuie.
3. Tâmplărie termoizolantă pentru izolarea golurilor din zidărie
Atunci când vorbim de importanța termoizolării zidăriei trebui neapărat să amintim și celelalte elemente de construcții montate în golurile din zidărie – ferestrele și ușile. Tâmplăria termoizolantă, fie că este din PVC, aluminiu sau lemn stratificat poate asigura o bună izolare termică și fonică a locuinței. Este bine de știut că foile de sticlă ale ferestrelor termoizolante sunt concepute și tratate astfel încât să filtreze căldura și să permită trecerea luminii în interior fără producerea efectului de seră. Normele europene recomandă folosirea geamului de tip “Low-E”, cu emisivitate redusă, adică cu un nivel scăzut de transfer termic. În același timp, ușile de exterior și interior pot contribui la sporirea gradului de confort termic al locuinței, dacă sunt realizate din materiale termoizolante. Ușa de la intrare, de regulă, este metalică și este realizată din foi de oțel galvanizat cu umplutură de spumă poliuretanică sau vată minerală, cu rol de protecție la intemperii (ploaie, îngheț, umezeală etc.). Totodată, pentru alegerea ușilor de interior condițiile de protecție termică și fonică se pot îmbina cu criteriile estetice și funcționale.
4. Izolarea acoperișului, realizată în funcție de configurarea acestuia
Procesul de termoizolare a unei locuințe pasive trebuie să țină seama neapărat și de acoperiș. Mult timp s-a crezut că materialul care învelește locuința este în sine protector și nu este necesară o altă protecție suplimentară. În ultimii ani, însă, au apărut multe materiale termoizolante noi și certificate destinate acestei părți a unui imobil, cum ar fi vata minerală, plăcile de polistiren extrudat sau expandat, fibrele de celuloză sau spuma poliuretanică. Dacă este vorba despre o locuință cu acoperiș înclinat, termoizolația se va efectua la interior și la exterior, între învelitoare și scheletul din lemn care o susține, acel spațiu putându-se transforma în mansardă locuibilă. Dacă imobilul are un acoperiș de tip terasă, cu plan orizontal, straturile de izolație se vor efectua doar la exterior, fiind incluse și materiale de hidroizolație, pentru a proteja construcția de apă și umiditate.
Toate aceste principii trebuie foarte bine cunoscute și aplicate, întrucât toate locuințele noi recepționate începând cu anul 2020, potrivit Legii 372/2005, privind performanța energetică a clădirilor, trebuie să respecte directiva europeană care prevede un “consum de energie zero”.
Sursa foto: https://www.pexels.com/photo/blue-and-gray-concrete-house-with-attic-during-twilight-186077/
