Conform definiţiei sale, luminatorul este un panou transparent sau translucid, care înlocuieşte o porţiune dintr-un acoperiş ori plafon, permiţând iluminarea unui spaţiu interior.
Iluminarea zenitală a fost folosită încă din Roma Antică. Un exemplu ar fi Panteonul, cu faimosul său Oculus. Fiind construit în perioada păgână, templul era folosit pentru jertfe aduse zeilor, iar acest Oculus reprezenta singura legătură cu cerul, zeităţile şi lumina naturală. La o simplă căutare pe Net a unor poze cu Panteonul, putem vedea conul de lumină direcţionat de Oculus şi atmosfera creată de acesta. De parcă lumina este purtătoare de cunoaştere şi protecţie.
Când ne gândim la o mansardă cu ferestrele sale specifice, visăm la o atmosferă cu totul aparte, ca de poveste, fără să ne dăm seama că, de fapt, lumina zenitală este responsabilă de acest ambient.
Montarea unui luminator în planul acoperişului aduce de trei ori mai multă lumină naturală decât o fereastră verticală normală, iar astfel se generează un consum scăzut de energie. Iluminarea zenitală permite luminii naturale să se disperseze pe o suprafaţă mai amplă şi pe tot parcursul zilei. Este un tip de iluminat natural direct, spre deosebire de o fereastră amplasată în plan vertical, în cazul căreia lumina intră în unghi de 35˚, iar dispersia ei se face mai mult prin reflexie. Astfel, pe lângă faptul că suprafaţa de captare a luminii este aceeaşi, beneficiile sunt mai mari decât în cazul unei ferestre verticale atât ca unitate de timp, cât şi ca unitate de spaţiu. Tocmai de aceea, luminatoarele sunt adesea întâlnite în proiectele sustenabile.
Dezavantaje
Un dezavantaj pe care-l amintim este că în zonele din acoperiş unde sunt poziţionate luminatoarele vor exista pierderi de căldură, dar, cu o izolaţie corespunzătoare a mansardei, problema se va rezolva. De asemenea, pot apărea neplăceri precum inflitraţiile, în cazul în care suprafaţa de acoperiş din jur nu a fost bine izolată, sau obturarea luminii naturale captată de ferestră cu praf sau zăpadă (pe timpul iernii).
Ca element al unei construcţii, luminatorul reprezintă un adevărat punct de interes, iar importanţa luminii naturale pentru sănătatea fizică şi psihică, pentru energie şi vitalitate nu mai are nevoie de argumente şi dovezi.
Luminatoarele se împart în două categorii, în funcţie de forma lor: ferestre de mansardă, luminatoare de coamă, de tip cupolă, de tip piramidal sau de tip boltă. Din punctul de vedere al deschiderii, există luminatoare fixe, basculante şi, preferatele mele, retractabile (acestea oferă posibilitatea de a intra în contact direct cu mediul înconjurător).
Revenim la tipul de arhitectură căruia se pretează luminatoarele. Nu aş vrea să rămâi cu impresia că doar o construcţie cu un acoperiş de tip şarpantă poate beneficia de această lumină zenitală. Din contră! Locuinţele contemporane, moderne, cubiste sunt şi ele foarte potrivite pentru a primi lumină zenitală. În cazul acestora, foarte frecvent întâlnite sunt luminatoarele de tip piramidal, cupolă sau boltă, atât fixe, cât şi retractabile.
Închipuie-ţi că stai în living, pe canapea, sau în dormitor, pe pat, şi priveşti în sus. Te gândeşti: cui nu i-ar plăcea să privească cerul dintr-o încăpere? Cui nu i-ar plăcea să beneficieze de atmosfera aceea creată de lumină, care te face să visezi?
Material realizat de arhitect Ioana Oncea
Foto: Shutterstock și Pinterest
