Image default
Calatorii LifeStyle

Satul din România repopulat cu zeci de artişti care au abandonat oraşul pentru viaţa la ţară

O localitate uitată de vremuri în apropiere de Cheile Nerei a devenit în ultimii ani un veritabil centru cultural după ce în jur de 20 de artişti din Timişoara au renunţat la viaţa din oraş, şi-au cumpărat case şi s-au mutat în superbul sătuc din zona montană a Banatului.

La poalele Munţilor Banatului, la doi paşi de Cheile Nerei şi la cinci kilometri de Oraviţa există o zonă pitorească care îi cucereşte pe tot mai mulţi artişti din Timişoara. E vorba de satul Socolari, unde dintre cei puţin peste 100 de locuitori, 20 sunt artişti. Sunt veniţi din Timişoara şi s-au mutat la Socolari în ultimii ani.  

Tasi, deschizătorul de drum

Distanţa dintre Timişoara şi Socolari este apreciabilă – 120 de kilometri – şi destul de greu de parcurs, mai ales că drumul care leagă cele două localităţi nu este grozav. Kilometri întregi din şoseaua de asfalt sunt  înţesaţi cu atâtea gropi încât nu pot fi numărate. Cu siguranţă, nu acesta a fost punctul forte care i-a atras pe artiştii timişoreni care au cumpărat şi deţin astăzi case în Socolari. Toţi povestesc că au fost aduşi aici de frumuseţea pitorească a locului.

Totul a început de la taberele de practică pe care studenţii de la Facultatea de Arte din Timişoara le organizau aici, la începutul anilor ‘90. Iosif Tasi este primul artist din Timişoara care a cumpărat o casă în Socolari, astăzi fiind unul dintre locuitorii permanenţi ai satului.

„S-a întâmplat ceva foarte firesc, noi eram studenţi la pictură, la Facultatea de Arte, şi în fiecare an aveam practică de vară. Profesorul nostru se cunoştea foarte bine cu şeful Ocolului Silvic din Oraviţa şi acesta i-a spus că timp de şase ani va susţine tabăra noastră la Oraviţa şi Ciclova Montană. Venind şase ani în zonă, am umblat împrejur, am făcut excursii şi am dat de Socolari, Ilidia şi Potoc (n.r. – alte sate din zonă), care ne-au plăcut foarte, foarte mult. Era o zonă unde n-a trecut semnul civilizaţiei, am găsit cumva un loc aşa de rezervat ca şi cum am fi mers înapoi cu 80 de ani. După terminarea facultăţii, prin ‘96, am hotărât să-mi cumpăr o casă. Doi ani la rând, prietenii şi colegii mei, care cunoşteau zona, veneau şi stăteau mereu la mine şi dormeau. După aceea, au început să-şi cumpere case şi ei“, povesteşte artistul vizual Tasi.

Timişoreanul descrie peisajul sătesc care l-a atras atât de mult. „Au fost numai bătrâni, case mari de piatră. Pe uliţe erau turme întregi de capre, care veneau seara de la păscut şi căprarul le mâna cu goarna. O imagine siciliană, o altă geografie“, îşi aminteşte artistul.

Localnicii se ajută reciproc

Tasi povesteşte că localnicii i-au primit bine şi că întodeauna au fost deschişi, chiar dacă erau oarecum intrigaţi şi în acelaşi timp bucuroşi de timişorenii care vin în număr tot mai mare în satul lor. „Nu şi-au pus întrebări când veneam în vacanţă 2-3 luni, a fost pentru ei mai neobişnuit când eu, în 2008, m-am lăsat de învăţâmânt şi m-am retras de tot în sat. Atunci pentru ei a fost ceva deosebit. Cineva din Timişoara, titular pe post, să-şi lase serviciul, oraşul, şi să se mute la sat, la Socolari. Asta cred ca deja fost un şoc pentru ei“, povesteşte Tasi.

Scriitorul timişorean Ilie Chelariu, şi el printre primii veniţi la Socolari, şi-a cumpărat două case aici. Spune că i-a plăcut foarte mult zona şi oamenii. „M-am îndrăgostit. Aici au fost oameni deosebiţi, pentru că aceste case mari de piatră nu s-au construit uşor. Pe lângă faptul că au avut disponibilitate financiară a mai fost ceva. Un fel de reciprocitate, se ajutau între ei. La construcţia unei case circulau neîntrerupt 20 de care trase de boi, cu lemn şi piatră, şi tot satul ajuta. Aşa s-a ajuns în acele vremuri ca Socolariul să aibă 1.800 de suflete, cel mai mare număr de locuitori pe care l-a avut vreodată“, spune Ilie Chelariu.

Primul timişorean care a pătruns în satul vecin, Ilidia, este un coleg de facultate a lui Tasi, pictorul Dorel Olteanu. Acesta îşi aminteşte cum s-a ataşat de locuinţa pe care a cumpărat-o şi a numit-o Avanpost. „Eram la tabăra de pictură şi, dintre toţi colegii care se odihneau la umbra unui tei, aşteptând un tractor cu remorcă să ne ducă la şcoala din Oraviţa, unde eram cazaţi, eu am plecat prin sat. După primul colţ am zărit o casă – a fost dragoste la prima vedere. Am aflat mai târziu că de fapt a fost prima cooperativă din Banat“, spune Oltean, care a concesionat imobilul şi l-a transformat în centru de creaţie.

„Toată zona a renăscut“

Venirea timişorenilor a schimbat total viaţa din Socolari şi Ilidia. În fiecare an, cele două sate găzduiesc zeci de tineri care vin la evenimentele artiştilor băştinaşi. Iosif Tasi a înfiinţat şi o asociaţie culturală „Socart“, care a organizat până acum mai multe simpozioane.

„Anul trecut a fost a treia ediţie. L-am intitulat «Urma», pentru că noi am găsit aici o urmă şi încercăm la rândul nostru să lăsăm o urmă. Prima ediţie a fost un remember al venirii noastre aici, a doua – un semnal pentru salvarea icoanelor pe sticlă şi a treia a fost un simpozion internaţional la care am adus artişti din Germania, Franţa şi Ungaria, care au fost fascinaţi de frumuseţea locului“, susţine Tasi.

Regizorul timişorean Ştefan Iordănescu, proprietar şi el de casă în Socolari, spune că fiecare dintre cei care au venit aici încearcă să dezvolte cultural zona. „Fiecare o face în domeniul din care provine. Eu vreau să organizez nişte întâlniri la care să participe actori, regizori şi critici din toată ţara. Şi aşa facem cu toţii! În felul acesta Socolariul a devenit un important centru cultural“, spune Iordănescu.

Primarul din Ciclova Română, comuna de care aparţin satele Socolari şi Ilidia, spune că artiştii timişoreni au renviat zona. „A însemnat mult venirea lor. Satele nostre sunt mici, au mai rămas doar bătrânii aici, dar odată cu venirea artiştilor toată zona a renăscut. A devenit un centru cultural. Eu îi ajut cât de mult pot şi sunt mândru de ei“, spune Gheorghe Percea.

Preţul caselor a explodat

Expansiunea cu iz miraculos a satului Socolari şi interesul crescut al străinilor a făcut ca piaţa imobiliară locală să crească pe măsură. Primii rezidenţi artişti ai satului din judeţul Caraş-Severin au plătit în urmă cu 20 ani în jur de 2.000 de mărci germane pe o casă tradiţională inspirată din arhitectura Imperiului Austro-Ungar. Următorii timişoreni stabiliţi ulterior în Socolari au plătit preţuri tot mai ridicate. În acest moment, potrivit estimărilor localnicilor, o proprietate se vinde cu preţuri cuprinse între 15.000 şi 20.000 de euro.

Articol preluat de pe www.adevarul.ro

Articole similare

Reciclarea – Coșurile de gunoi ideale pentru colectarea selectivă

comunicat de presa

Noi showroom-uri Pinum Doors & Windows mai aproape de dumneavoastra

RL online

Cum sa economisim bani pentru casa noastra

casamea.ro

Lasă un comentariu