Image default
Amenajari case Amenajari Interioare

Cum arata mobila Regelui Ludovic al XIV?

Caracterizat printr-o infatisare pompoasa, luxoasa si impunatoare, mobilierul purtand insemnele acestui stil evolueaza spre o linie mai intima si mai degajata abia spre sfarsitul domniei Regelui Soare.

Sub domnia lui Ludovic al XIV-lea (1662-1715), Franta a cunoscut unul din momentele de maxima glorie si inflorire, fara precedent pana in acea epoca si rareori atinse in istoria ulterioara a acestui stat. Daca in plan politic filosofia sa se rezuma la sintagma “statul sunt eu”, in sfera artistica, aspiratia sa spre opulenta si splendoare se traduce intr-un stil personal, autonom, care urma sa primeze in Europa pe tot parcursul secolului al XVIII-lea.

Stilul Regelui Soare devine manifest odata cu infiintarea Manufacturii Regale pentru Mobilele Coroanei, condusa de arhitectul-decorator Charles le Brun, care va da viata adevaratului “stil al coroanei”, devenit simbolul universal al monarhiei absolutiste.

Manufactura Regala reuneste cei mai prestigiosi artizani ai Frantei, insarcinati sa produca mobilier si toata gama de accesorii specifice, pentru uzul Curtii Regale franceze, pentru suveranii Europei, ori pentru colectionarii de renume ai epocii. Mesterii artizani sunt grupati in corporatii, carora li se impune respectarea unor reguli extrem de precise, atat in ceea ce priveste executia, cat si materialele, in scopul mentinerii unui nivel calitativ ridicat, demn de exigentele Coroanei.

Cu timpul, insa, fie datorita unor neimpliniri de ordin poitic (precum infrangerea Frantei in razboiul de succesiune la coroana spaniola), fie ca urmare a inaintarii in varsta, Regele Soare simte nevoia sa se inconjoare de un mobilier mai intim, mai putin solemn si fastuos. Acest fapt se traduce intr-un stil mai degajat, ce contine premisele noii mode – “La Rocaille” – menita sa devina emblematica pentru perioada domniei lui Ludovic al XV-lea, succesorul Regelui Soare la tronul Frantei, cu incepere din 1715.

Artistul care aduce stilul coroanei pe culmile excelentei si ale perfectiunii este Charles-Andre Boulle, maestru in ebenisterie si in realizarea unor structuri si decoratiuni caracteristice stilului. O contributie demna de mentionat a avut-o, in acest sens, si Jean Berrain, gravor, specialist in ornamentatie, creator de costume si scenograf. Meritul sau consta in perfectionarea tehnicii de realizare a arabescurilor (care, ca urmare, ii poarta numele – “alla Berain”) si in dezvoltarea interesului pentru arta Extremului Orient, ale carei motive si variatiuni confera specificul artei franceze a epocii.

Caracteristicile stilului

Din punct de vedere structural, stilul Ludovic al XIV-lea reprezinta o mixtura, destul de instabila procentual, intre monumentalitatea geometriei rectilinii a Renasterii si elementele inovative ale Barocului. Acestea din urma sunt vizibile nu atat in folosirea abundenta a liniilor curbe pntru realizarea mobilierului, cat in pretiozitatea materialelor si in opulenta ornamentelor.

Maniera decorativa a stilului Ludovic al XIV-lea este impregnata de preocuparea pentru rigoare si simetrie, parametri in cadrul carora sunt incluse chiar si cele mai fanteziste arabescuri. Cu toate ca simetria este o trasatura inerenta esteticii baroce, artizanii francezi o interpreteaza ca simbol al rigorii, prin intermediul careia Regele Soare incearca sa impuna monarhia absoluta.

O alta trasatura distinctiva a mobilierului stil Ludovic al XIV-lea este policromia. Ca urmare a importurilor masive de materiale din coloniile de peste ocean, ebenistii au acum la dispozitie o gama extrem de variata de esente lemnoase – palisandru, sicomor sau mahon – utilizate in compozitiile de marchetarie, realizate pe fundalul, cel mai adesea de abanos, al mobilierului. Pe langa acestea, mai sunt folosite nuante de rosu si verde, precum si ornamentatii argintate sau aurite. Blatul meselor, consolelor sau comodelor este adesea confectionat din marmura colorata sau incrustata cu pietre pretioase sau semipretioase.

Cele mai spectaculoase motive ornamentale, specifice acestei perioade, sunt garniturile din bronz aurit, care se regasesc pe marginile exterioare ale diferitelor piese de mobilier, pe bratele si picioarele scaunelor si fotoliilor, pe chenarele sertarelor precum si pe toartele sau manerele acestora. Spre deosebire de epocile trecute, in alcatuirea pieselor de mobilier este introdus uzul exclusiv al lemnului sculptat sau gravat. Tehnica cea mai reprezentativa a epocii este cea pusa la punct de Charles-Andre Boullet, care, intr-un pretios joc de intarsii, antreneaza materiale organice pretioase, cu placi de bronz, arama sau argint, conferind mobilelor un aspect dinamic si somptuos. 

Mobilierul

Cele mai reprezentative piese de mobilier pentru stilul Regelui Soare sunt scaunele cu brate, consola, comoda si patul cu baldachin.

Scaunele cu brate sunt in epoca cele mai raspandite mobile cu aceasta destinatie. Se disting prin statura impunatoare, taburetul amplu si speteaza inalta, curbata, cu o usoara inclinatie spre spate, si cel mai adesea separata de taburet. Caracteristica cea mai importanta a scaunelor Ludovic al XIV-lea este data de curbarea tuturor liniilor orizontale si verticale. Suporturile pentru brate, intotdeauna pe aceeasi axa cu picioarele scaunului, sunt adancite in partea mediana, iar la capete se infasoara in forma de spirala. Picioarele dobandesc curburi similare, dispare traversa superioara, iar cea inferioara se mentine in forma de H, cu toate segmentele ondulate. Cu timpul, aceasta va da nastere unor noi modele, in forma de X sau de “dublu-cleste”. Captele terminale ale picioarelor pot fi de trei tipuri structural-ornamentale: “corn de berbec”, “balustru” sau “spirala”. Materialul predilect pentru realizarea scaunelor este lemnul de nuc, sculptat sau gravat, aurit sau vopsit in culori asortate cu tapiteria, confectionata din stofe scumpe, cu diferite modele viu colorate.

Consola reprezinta o masa de perete, cu functie ornamentala, special conceputa pentru a mobila vastele coridoare ale resedintei regale de la Versailles. Blatul consolei Ludovic al XIV-lea este confectionat din marmura colorata, iar structura inferioara de sustinere este simetrica, alcatuita din elemente aurite, sculptate cu mare finete. Ca si in cazul scaunelor, picioarele sunt unite prin traverse cu mai multe articulatii, avand dispus in centru un element decorativ verical. O alta varietate de consola este cea prevazuta cu oglinda, inconjurata, de obicei, de un ancadrament de arabescuri, care confera ansamblului fast si opulenta.

Comoda, creatie a stilului Ludovic al XIV-lea, a fost conceputa de catre ebenistul francez Charles Andre-Boulle spre sfarsitul secolului al XVIII-lea. Comoda este o piesa de mobilier joasa, cu trei sau patru sertare care “coboara” pana la podea, prezentand o particularitate ornamentala, datorata, de asemenea, acestei epoci: asa-numitul element decorativ “retombe” sau “campane”. Acesta reprezinta portiunea descendenta curba a unei mobile, cu diferite motive ornamentale, care, in cazul comodei, este situata in partea inferioara, aproape atingand podeaua, iar in cazul meselor, decoreaza partea frontala a blatului. Comoda va cunoaste o larga raspandire mai ales in epocile ulterioare, conservandu-si aproape intacta tipologia originara.

Patul, ca piesa decorativa de mobilier, dobandeste importanta sub domnia lui Ludovic al XIV-lea. Structura de lemn, sculptata si aurita, reuseste sa iasa in evidenta, in ciuda draperiilor si baldachinelor extrem de incarcate. Cele mai raspandite tipuri de paturi in aceasta epoca sunt cele numite “a la duchesse” (“Ducesa”), cu baldachin rectangular, care coboara din tavan pana la podea, si cu decoratiuni bogate in cele patru colturi, si “a l’ange” (“Ingerul”), cu baldachin scurt, care se opreste deasupra patului, confectionat din dantele bogate si franjuri de matase, viu colorati.

Articole similare

10 ponturi de la designeri pentru amenajarea unui spatiu mic

Madalina Constantin

11 modele de candelabre in stil contemporan

Olivia Vereha

Un apartament de familie cu decor elegant

Elena Virlan

Lasă un comentariu