Image default
LifeStyle

Casa memoriala George Enescu

Personalitatea sa extraordinara transpare dincolo de zidurile de pe Calea Victorie numarul 141, dincolo de obiecte sau de paginile manuscriselor.

In parcul Palatului Cantacuzino se afla o cladire ce ii urmeaza indeaproape stilul arhitectonic. In aceasta casa a locuit George Enescu alaturi de sotia sa, Maria Cantacuzino-Enescu, timp de doi ani, din 1944 si pana la plecarea definitiva din tara, la 10 septembrie 1946.

Cladirea este compusa din parter inalt si un etaj cu camere de serviciu. Cele trei incaperi sunt asezate de o parte si de alta a holului incapator si cuprind o bogata colectie de obiecte si mobilier ce i-au apartinut maestrului.

Linistea si simplitatea interiorului confirma dorinta sa de libertate, faptul ca luxul nu a fost o tinta, ca marele tumult si bogatia se aflau in interiorul sau, al creatiei neobosite, al minunatului sau univers.

Deopotriva compozior, profesor, dirijor, pianist si violonist, George Enescu traieste prin opera sa si prin admiratia generatilor de melomani. „Scoateti din sufletul vostru dragostea pentru frumos si veti scoate tot farmecul vietii!, “spunea J.J. Rousseau.

Fiecare obiect de aici, lumina care se odihneste pe coltul mobilei si parfumul ce persista in aer, refac povestea unui destin de geniu, scaldat in muzica si armonie. Cautarile sale, ecoul notelor ce vibrau in inspiratia sa, ezitarile si certitudinea, combustia ideilor se simt si se retraiesc aici. Muzica inseamna frumos, dragoste de viata, libertate si puritate, iar toate acestea se regasesc in opera marelui George Enescu.

O vizita aici ne ajuta sa reconstituim pagini de istorie nationala, admirand exponate de o mare valoare.

Atmosfera nobila, de o rara eleganta, din cladirea palatului se prelungeste delicat si in intimitatea casei. Aici insa nu vom admira pictura murala semnata N. Vermont, G.D. Mirea sau Costin Petrescu, ci o simplitate absoluta.

Dupa plecarea din tara a sotilor Enescu, in aceasta casa s-a mutat avocatul Romeo Draghici, cel care a vegheat la pastrarea inventarului complet si a dat cele mai multe marturii despre viata artistului.

Camerele sunt joase, fara ornamente. Initial aceasta casa a fost folosita ca dependinta administrativa.

Fiecare incapere avea o destinatie precisa. In cea mai mica dintre ele se afla dormitorul, iar cea mai mare era destinata muzicii, aici se faceau repetitiile, se studia. Cealalta camera era dormitorul sotiei sale. Holul a fost folosit atat ca zona de trecere, cat si ca salon si sufragerie.

Pe scarile impunatoare, in arc de cerc, au urcat prieteni, colegi, elevi iluminati de un talent unic.

Preaplinul sau sufletesc se revarsa cu imbelsugare, in executii ramase nesterse in amintirea ascultatorilor. La repetitii, in miezul procesului de creatie, Enescu gasea intotdeauna o indicatie sugestiva, o comparatie plastica, o aluzie care deschidea fiecarui orchestrant o poarta de intelegere a operei, luminand adesea un sens care zacuse de-a lungul multor executii anterioare, nestiut intre portative. Caldura cu care imbratisa muzica se revarsa si asupra oamenilor din orchestra, cuprinzandu-I in acelasi elan de simpatie pentru piesa cantata.

In observatii, el stia sa ii stimuleze pe instrumentisti, sa le insufle pasiunea si constiinta artei lor, ridicandu-i de la categoria de executanti la aceea de interpreti. Fiindca asa cum afirma uneori artistul, cu omeneasca intelegere, «fiecare membru al orchestrei este un solist care nu s-a realizat!»”, spunea Andrei Tudor in cartea sa despre viata lui George Enescu.

In dormitorul maestrului domneste o simplitate dictata de disciplina actului de creatie. Icoane vechi, fotografii ale parintilor, Maruca imortalizata intr-un costum oriental, un crucifix din lemn sculptat si argintat impodobesc peretii. Masa de lucru este simpla, cu un set de obiecte ce au fost cu siguranta folosite de maestru. Patul este acoperit cu o scoarta moldoveneasca daruita de mama sa.

In sala de muzica dainuie o atmosfera aparte. Piesele atat de dragi Marucai apartin unor stiluri diferite si sunt dispuse asemeni unor spectatori. Toate isi indreapta atentia catre pesonajul principal, pianul. Portretele de familie privesc impasibile catre noi, cei care trecem pragul casei si al timpurilor. Vremea lor a apus dar vor fi mereu martorii grandorii unor epoci trecute.

Fotolii moi, incapatoare, divanul acoperit de catifea rosie, scrinuri misterioase, sfesnice din bronz, grele ca un ton de bas, cu emblema familiei Cantacuzino, sunt doar cativa dintre protagonistii decorului.

Timpul petrecut aici de sotii Enescu a fost unul plin de evenimente. Concerte, repetitii, serate la care participau ilustrii intelectuali erau momente unice. Din manuscrise reiese ca aici au fost compuse unele dintre celebrele sale lucrari. De asemenea, acestei case i-au trecut pragul numerosi pictori si sculptori, in anotimpurile creatiei lor.

Articole similare

Top 10 destinaţii de vacanţă pentru Crăciun şi Anul Nou

casamea.ro

Macarale şi sisteme elevatoare JASO, la Bauma

M.Equipment

Alege produse de bedding antialergice

casamea.ro

Lasă un comentariu