Ce ar fi de vizitat?

24 august 2010 , 694 afisari

In Chisinau m-as duce sa vad casa – muzeu a lui Puskin, unica in felul sau, in lume existand numai doua locuinte unde a trait poetul, cealalta gasindu-se la Sankt-Petersburg. Muzeul a fost deschis la 10 februarie 1948.

In prezent muzeul este si o institutie culturala care gazduieste serate literare. Interesant de vazut ar mai fi mosia lui Alexandru Donici (1806-1865), fabulistul moldovean prieten cu Puskin. Mosia lui e situata la 40 de km de Chisinau, in raionul Orhei, in ceea ce numesc moldovenii „Codrii” (faima codrilor cu care se lauda in toate pliantele si brosurile lor m-a facut chiar curioasa).

Localnicii va vor indemna sa vizitati satul Condrita, situat la 25 de km de Chisinau, fosta tabara pionereasca vestita pe vremea sovieticilor, un loc foarte iubit de fostul presedinte al Republicii Moldova, Vladimir Voronin. Alte locuri demne de vizitat sunt manastirile din tara, toate cu o poveste de spus.

Calea vinului

Daca o luati pe calea vinurilor veti ajunge in curand la beciurile unice, vestite (de astea sigur au auzit unii dintre noi) din Cricova si din Milesti Mici. Unde este aceasta cale a vinurilor? Ei bine, cu un zambet pe buze un moldovean va va raspunde ca o veti gasi indiferent de traseul ales. Daca plecati din Chisinau in directia Orhei, la iesirea din capitala un indicator arata: Colegiul National de Viticultura din Stauceni. Aici poti afla cate ceva despre istoria viticulturii moldovenesti, despre dinastiile (!!!) de viticultori si realizarile mai deosebite in aceasta ramura.

La 10 km de Staucesti sunt situate celebrele beciuri din Cricova. Galeriile subterane au cam 100 de km si 5 sali pentru degustare. La intrarea in Havesti veti observa o alta intreprindere de vinuri, constructie inaltata de Manuc Bei, print armean din secolul al XIX-lea. Si la Milesti exista beciuri racoroase, atat de largi incat le puteti vizita din autoturism. Oriunde veti merge veti auzi o poveste fantastica despre un vin deosebit, o aroma nemaiintalnita, un gust desavarsit!

Veniti la noi la o mamaliguta!

Aceasta e o formula sacra pentru oaspetii familiilor de moldoveni. Daca ati primit asa o invitatie, veti fi bine primiti in casa si asezati in capul mesei. Regina intre bucate va trona mamaliga, proaspata, aburinda, aurie. Porumbul a ajuns in Europa prin 1492, adus de Cristofor Columb. In Moldova se pare ca ajuns din peninsula balcanica prin secolul al XVII-lea. S-a raspandit rapid si datorita faptului ca turcii, ai caror vasali erau moldovenii pe atunci, au “uitat” sa impoziteze porumbul. Pe vremuri fiecare gospodarie avea un suport special pe care se turna „regina mesei”. Nu se taia cu cutitul ci cu ata. Mamaliga se mananca alaturi de diverse garnituri. O poti manca rece, cu branza si ceapa, calda cu ghiveci de legume, cu smantana sau lapte. Traditional mamaliga se mananca si cu chiselita (fructe fierte in suc) sau chiar cu visine, pepene sau struguri proaspeti. In meniuri mai sofisticate e servita cu rosii si ceapa, pui cu smantana si peste prajit. Terciul acesta de malai nu este consumat doar in aceasta regiune. Il veti regasi in Franta, Bulgaria, Georgia si chiar ... Brazilia.

Mai mult decat hrana

In aceasta regiune, mamaliga e atat de apreciata incat e folosita ca tratament in cazul anumitor boli. Se foloseste drept compresa pentru gat si piept in cazul unor raceli, uneori in combinatie cu fiere si maduva spinarii de porc. O reteta batraneasca recomanda tratarea furunculelor sau a ulcerului cu un amestec de iaurt cu mamaliga. Pentru copii mai plangareti, mamele pregateau un calmant din acest aliment in amestec cu vin pe care-l aplicau pe tamplele pruncilor. Moldovenii spun ca avea efect!

Loading...

Comentarii

Newsletter