Atelier Anda Roman

25 iunie 2010 , 1228 afisari

De unde aceasta atmosfera, acest chagrain? Doar multe din obiectele de aici nu-mi sunt familiare, n-am crescut inconjurata de ele, si totusi, par sa-mi aminteasca de ceva. E un secret al locului pe care il deslusesti incetul cu incetul. Marturisesc ca abia dupa a treia vizita am inteles ce ma atrage atat de mult. Anda Roman a ales cu sufletul tot ceea ce se afla acolo. Asta e un amanunt foarte important. Poate n-am crescut (nici eu, nici voi) intr-o casa construita in perioada interbelica; dar un ierbar tot am avut. Insectar mi-am cumparat (deh, descurcareata, ce mai! Sic!) pentru ca nu aveam nici rabdare, dar nici atata insensibilitate incat sa alerg dupa fluturi ca sa-i inchid intr-un borcan. Odata, melcii mi se pareau extrem de interesanti si aveam timp sa stau sa-i urmaresc. Dupa ploaie ii mutam cu grija inapoi in straturile de flori. Libelulele mi se pareau fascinante, dar un pic amenintatoare. Pe scurt, viata mea era construita in jurul naturii si a micilor ei minuni; o masuram in dimineti cu soare, nu in zerouri. Dar toate acestea au disparut, nici eu nu stiu cand...

Nuantele stinse ale peretilor imi par nuantele amintirilor si ale viselor. Va amintiti vreodata ceva viu colorat? Visati in culori aprinse? In plus, toate obiectele de decor adunate in acest birou ideal, te duc vrand-nevrand cu gandul si imaginatia intr-o alta lume, perfecta, dar de demult. Iluminatul interior a fost gandit special pentru a spori atmosfera de reverie: mai multe surse de iluminat independente - nu foarte puternice - situate la o inaltime medie.

Aceasta baie – aranjata in acest fel - imi pare inspirata din baile svabilor ce locuiesc in vestul tarii. In acele case, in copilaria mea, am vazut bai „tapetate” cu ziare sau reviste – un mod practic si foarte ieftin de a rezolva din punct de vedere estetic un perete. Zonele care se pot uda au fost acoperite aici cu un panou de sticla.

Acasa e un sentiment

Asta... cu siguranta! Asta e si clou-ul acestui loc: oricat ar fi de impozante si de interesante corpurile de mobilier, accesoriile si decoratiunile, parca tot mai importanta este atmosfera. In acest loc insa, s-a reconstituit din franturi, din bucati, din aluzii si sugestii sentimentul de „acasa.” Un „acasa” pe care mai degraba l-ai simtit decat l-ai avut din punct de vedere material. Acel acasa putea sa fie in casa bunicilor, a unchilor, a unor veri indepartati; in casa unor prieteni pe care i-ai vizitat doar o vara. Imi plac casele cu holuri lungi si cotloane neasteptate, pentru ca ele iti ofera putin mister, putina „aventura” chiar, in contrast cu open space-urile la moda azi – spatii moderne care n-au nimic de ascuns si care ti se dezvaluie total din prima. Imi place parchetul vechi, care scartie, pentru ca am senzatia ca-mi spune ceva. Eh, dar ce rost are sa va mai povestesc... daca vreti sa vedeti cum se recompune sentimentul de „acasa”, faceti-va timp pentru o vizita in atelierul Andei Roman!

Anda Roman despre atelierul ei:

Nu este un business standard. Un business standard porneste de la un plan, care la randul lui se sprijina pe niste cifre ce au ca finalitate alte cifre. In cazul de fata, trebuie sa-ti marturisesc ca am plecat de la o simpla nevoie. Nevoia de exprimare prin obiecte care „vorbesc”, care imi spun ceva. Am vrut un spatiu cu personalitate care sa contrazica vehement toate sabloanele care ma agresau si care ma fortau la o inregimentare estetica (de multe ori inregimentarea asta te si costa o avere). L-am facut dupa cum am simtit. Demersul meu e unul de razvratire. Vreau sa incurajez oamenii sa se caute pe ei insisi! Da, cand iti amenajezi o casa trebuie sa pornesti de la TINE. Trebuie sa te exprime pe tine, cu toate bucuriile si interesele tale. Treaba mea este sa „montez”, adica sa gasesc obiectele si atmosfera care te-ar exprima pe tine (client) cel mai bine, si sa le leg coerent. Pentru mine este foarte important sa nasc emotie. Prin ceea ce fac, vreau sa ating suflete! Daca reusesc asta, sunt fericita!”  

 

Loading...

Comentarii

Newsletter