Ipsos sau ghips?

18 ianuarie 2011 , 5315 afisari

Saptamana trecuta m-a inundat un vecin, o portiune de tavan a binevoit sa-mi cada in cap si a trebuit sa chem un mester pentru reparatia absolut necesara. Om de moda veche, a preferat ipsosul in locul gletului. „O sa repar cu gips”, mi-a zis el, pe cand era gata sa se apuce de treaba.

Cuvantul asta, „gips”, m-a pus pe ganduri. Am realizat ca mesterul meu nu-i singurul meserias care face confuzie intre „gips” si „ipsos”. Ba, chiar sunt  oameni care se socotesc culti si, in loc sa mai zica „ghips” pastei cu care medicii imobilizeaza picioarele rupte, aleg sa spuna „ipsos”, socotind ca asa dovedesc ca sunt invatati.

Hai sa lamurim lucrurile: ghipsul este un mineral (format din sulfat hidrat de calciu) cu duritate mica. El se gaseste ca atare in natura, de regula rezultat din actiunea acidului sulfuric asupra rocilor calcaroase, dar mai exista si modalitatea prin care ghipsul cristalizeaza din solutiile suprasaturate in suflat de calciu din apa de mare. Desi ne-am obisnuit sa credem ca poate avea doar culoare alba, trebuie sa stiti ca exista cristale de ghips galbene, cenusii si chiar rosii. Sunt chiar cazuri in care ghipsul cristalizeaza transparent, caz in care se numeste selenit.

Pentru cei cativa dintre noi care stateau cu placere la ora de chimie livrez si formula chimica: CaSO4 • 2 H2O (sulfat hidrat de calciu). Germanii il numesc „gips”, de unde ar putea rezulta ca forma „gips” e aproape la fel de corecta precum „ghips”. Se foloseste in constructii, sculptura sau medicina.

Afara de medici, si sculptorii folosesc foarte des ghips. Fie la mulaje, fie  la diverse opere de arta.

Ipsosul, insa, este un praf alb, obtinut din ghips macinat, deshidratat si incalzit in cuptoare speciale. Pe scurt, ipsosul se obtine din ghips. Intre cele doua exista o relatie precum intre tuica si pruna: una se face din cealalta, dar asta nu inseamna ca sunt totuna.

De-acum e clar: ortopezii folosesc ghips iar constructorii ipsos.

 

Loading...

Comentarii

Newsletter