Tehnici de incondeiere

15 martie 2010 , 894 afisari

Totusi in traditia populara exprimata de obiceiuri, de legende si de folclor, ouale inrosite sau incondeiate au devenit semnul insusi al sarbatorii pascale.

Pentru a „incondeia” un ou, femeia traseaza cu chisita, cu ceara de albine, un prim grup de linii care vor menaja elementele ornamentale ce vor ramane de culoarea naturala a oului. Dupa aceasta oul se introduce intr-o baie de culoare deschisa, de obicei galben. Un alt rand de linii ornamentale trasate cu ceara vor cruta ornamentele in galben, oul introducandu-se din nou in alta baie de culoare – verde sau maron. Ultima culoare este albastru sau negrul.

Apoi, ouale se incalzesc usor in cuptor, ceara se topeste lasand sa se vada ornamentele multicolore, pline de fantezie.

In compozitia ornamentala a oualor incondeiate se disting trei sisteme ornamentale. Unul este acela in care creatoarea nu trateaza oul volumetric, ci in plan, luand in considerare cate o „fateta“, cate un oval, compunandu-l in consecinta si repetand identic compozitia pe doua planuri, invartind mereu oul pe axul sau vertical. Al doilea sistem de ornamentare creeaza campi ornamentali orizontali, registre orizontale inconjurand ovoidal volumul. In acest caz se stabileste o compozitie adecvata acestei structuri. O etapa evoluata o constituie delimitarea volumului ovoidal in patru suprafete, prin trasarea a doua axe: unul vertical si altul orizontal, care creeaza patru sferturi pe care se desfasoara de obicei acelasi element sau compozitie ornamentala. Uneori impartirile se efectueaza prin delimitarea volumului cu ajutorul unor diagonale si nu axe verticale si orizontale. Se desprinde de aici si o mai buna intelegere a ansamblului volumului“.

Dar cea mai reusita compozitie ornamentala, pe care o regasim aproape exclusiv in Bucovina, este aceea in care creatoarea populara realizeaza sistemul decorativ direct raportat la volum, integrat acestuia. Astfel se releva prin desene si culoare un ansamblu volumetric continuu care ar putea fi tratat la infinit. Este cel mai bun exemplu de concordanta perfecta intre volum, forma si compozitie ornamentala, o compozitie pura si dusa la perfectiune in masura perfectiunii clasice a volumului ovoidal pe care Nicolae Iorga o semnala in „L’art populaire en Roumanie“. Cateva dintre aceste compozitii folosesc elemente asemanatoare chiar ceramicii de Cucuteni. Altele utilizeaza compozitii mozaicate, unghiulare sau rotunde, cu elemente care se imbina.

Adesea apare reprezentat un element stravechi intalnit si pe piesele de ceramica – „calea ratacita“, care se integreaza acestui sistem. In sfarsit, altele folosesc ca elemente „volutele“ (volute duble, in spirala, care dau plenitudine volumului si care confera dinamica intregii compozitii, amplificand-o, supradimensionand-o.

Trebuie neaparat mentionate si ouale imbracate in margele, impodobite cu o maiestrie de neegalat de creatoarea Adela Petre, fiica ei Cornelia si nepoata Cristina Nicolau.

Ca principal asociat al ornamentului, cromatica oualor decorate prezinta o gama intensa de combinatii picturale, paleta cromatica continand galbenul (culoarea care evoca lumina, tineretea, fericirea, recolta bogata, ospitalitatea); rosul (culoarea magica, simbolul singelui, deci al vietii, al focului purificator, al soarelui, al dragostei, al bucuriei de viata); albastrul (expresia cerului, a vazduhului, talisman al vitalitatii si al sanatatii); negrul (simbolul absolutului, al statorniciei si al eternitatii, atribuit in mitologie divinitatilor sau duhurilor care traiesc sub pamant); maroul (simbolul pamantului roditor).

Stilul ornamental al oualor decorate este incadrat unui geometrism propriu intregii noastre arte populare, aspect remarcat si de N. Iorga atunci cand da ca exemplu ornamentica oualor incondeiate pentru a sustine teza fondului tracic a stilului nostru ornamental[1].

In afara de elementele de baza ale ornamenticii oualor incondeiate bazata pe reprezentari stelare, rozete, elemente sigmoide, braduti si mai ales volute care dau o structura fundamentala compozitiei, restul inventarului ornamental este extrem de bogat si variat ca tematica. Daca intrebi o femeie de unde a luat izvodul ea raspunde: „Le incondeiem din gand“ (Filoteia Drajmici, din Vatra Moldovitei).

Adesea sunt pictate pe oua reprezentari antropo sau zoomorfe la a caror privire te crezi transportat in Egiptul antic. Unele dintre acestea sunt stilizate foarte puternic, altele sunt redate aproape in mod figurativ.

[1] N. Iorga, „L’art populaire en Roumanie“, Paris, 1923.

Material realizat pentru casamea.ro de dna Georgeta Rosu, Director Muzeografie, Muzeul National al Taranului Roman.
Loading...

Comentarii

Newsletter